Anul 2011, prin Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost proclamat ca „An omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii, în Patriarhia Română”. Pentru Episcopia Caransebeşului, anul 2011 este şi anul comemorării a 70 de ani de la întronizarea Episcopului Veniamin Nistor în demnitatea de Ierarh al Caransebeşului. Prin urmare, după rânduiala deja existentă în Eparhia Banatului Montan, în anul 2011 comemorarea Ierarhului Veniamin este alăturată la cinstirea omagială a Sfântului Botez şi a Sfintei Cununii.

Viaţa şi activitatea Episcopului Veniamin

Veniamin Nistor s-a născut în ziua de 10/22 februarie 1886, în comuna Araci (Arpătac), judeţul Covasna. După ce a absolvit studiile de teologie la Sibiu, a urmat cursurile de doi ani la Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost preot militar, apoi a deţinut funcţii administrative în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, până la alegerea sa ca episcop, în 3 iunie 1941.

La Duminica Rusaliilor, 8 iunie 1941, a avut loc, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, impresionanta slujbă a sfinţirii în Arhiereu a noului Episcop al Caransebeşului, iar instalarea s-a făcut duminică, 24 august 1941. Încă de la începutul activităţii sale ierarhice, Episcopul Veniamin şi-a pus toată dragostea pentru Biserică şi slujitorii ei.

În vederea îndrumării şi pentru buna administrare a Oficiului parohial şi a parohiei, a trimis preoţimii câteva Circulare, bazate pe cunoaşterea temeinică a realităţilor pastorale. Amintim doar câteva teme: Administrarea Sfintei Taine a Mărturisirii şi Cuminecăturii, Reglementarea vieţii creştine în timpul postului, Organizarea asistenţei sociale, Culturalizarea poporului, Pastoraţia individuală, Vizitele şi fişele pastorale, Ziarul pastoral, Şcoala de Duminică etc.

Pe lângă îndrumările scrise date preoţimii, noul episcop a organizat Conferinţele preoţeşti, Cercurile pastorale şi Conferinţele cu protopopii. De asemenea, a avut multe consfătuiri cu preoţii din oraşul de reşedinţă şi din localităţile eparhiei, discutând problemele actuale de pastoraţie.

Datorită situaţiei grele în care a ajuns ţara noastră în anul 1940 (cotropirea Basarabiei şi Bucovinei, cedarea unei părţi din Ardeal), Episcopul Veniamin, împreună cu zece preoţi din eparhie, a participat la marea misiune organizată de Mitropolitul Nicolae al Ardealului, printre românii din Basarabia şi Transilvania, unde bolşevismul căuta stingerea flăcării ortodoxiei. În trei săptămâni, a cercetat peste 600 de comune, săvârşind Sfânta liturghie, parastase pentru eroi, botezuri şi alte slujbe.

Episcopul Veniamin a dorit şi începerea lucrărilor de construcţie la o nouă Catedrală episcopală, proiect dorit pentru prima dată de Episcopul Miron Cristea. Din primul moment al sosirii în Caransebeş, a vorbit de realizarea acestui plan. În vederea concretizării măreţului gând de construire a unei biserici catedrale, episcopul a pus bazele „Fondului Veniamin Nistor – pentru ridicarea Catedralei“. În acest fond şi-a donat toate economiile făcute înainte de a fi episcop. Biserica urma să poarte numele „Catedrala Graniţei Bănăţene“, fiind aşezată lângă Reşedinţa episcopală, pe locul unei vechi cazărmi militare.

Un alt gând măreţ al ierarhului a fost ridicarea unei noi clădiri pentru Academia teologică şi a internatului ei. La apelul făcut către credincioşii eparhiei, sub numărul 4.026-B/1943, se arăta: „Ridicarea Academiei teologice, care în trecut era considerată palat, astăzi nu mai corespunde. Se cere o altă zidire în care să fie adăpostit şi Internatul teologic, pentru ca astfel creşterea şi educaţia viitoarelor generaţii de preoţi să fie mai în nota vremii şi a cerinţelor de astăzi“. Noua clădire nu s-a putut ridica din cauza vitregiilor vremii.

Eparhia a prosperat şi în domeniul asistenţei sociale. S-au pus bazele unui „Fond de binefacere“, al cărui membru fondator a fost Episcopul Veniamin. În acelaşi timp, a fost creat şi un „Fond pentru asigurarea contra incendiilor”. După ce a premers cu exemplul, a trimis o Circulară tuturor Oficiilor parohiale, îndemnându-le să înfiinţeze în fiecare parohie un „Fond al milelor“, dând dispoziţii speciale pentru ajutorarea văduvelor, răniţilor şi orfanilor de război. Bunăoară, amintim: Ordinul Circular Nr. 464-B/1942, pentru colectarea îmbrăcămintei călduroase necesare soldaţilor care luptă pe front; Ordinul Circular Nr. 5813-B/1942, care se referea la o colectă în bani pentru familiile ostaşilor de pe front; Ordinul Circular Nr. 6.887-B/1943, pentru compunerea tabelelor cu orfanii de război etc.

Răniţii şi suferinzii din spitalele oraşelor eparhiei au fost vizitaţi de episcop în repetate rânduri. Ierarhul le-a oferit cărţi de rugăciune, iconiţe şi cruciuliţe. Impresionant a fost gestul său de a plăti numeroase abonamente la reviste ziditoare de suflet, pentru bolnavii din spitalele Caransebeş, Lugoj, Băile Herculane şi Sanatoriul T.B.C. Marila.

Pentru a spori cultura teologică în eparhie, Veniamin Nistor iniţiază şi patronează revista „Altarul Banatului“, în 1944, pe lângă „Foaia diecezană“ (1886) şi „Calendarul Românului“ (1889). În cuvântul către cititori scris cu prilejul apariţiei primului număr din revista „Altarul Banatului“, episcopul eparhiot arăta: „ … am simţit lipsa de a porni la lucru cu acest plug în ogorul Domnului. Cu această revistă se umple un gol de mult simţit în viaţa eparhiei noastre. Revista va căuta să stea în slujba ortodoxiei noastre strămoşeşti, care a fost şi este temelia existenţei noastre ca neam şi să ducă comoara nepreţuită a darurilor şi în suflete …“.

Episcopia Caransebeşului, după anul 1948

În urma transformărilor politice survenite în din ţara noastră începând cu anului 1948, rolul şi importanţa istorică a Ortodoxiei Româneşti au fost diminuate considerabil de regimul comunist.

Academia Teologică a fost obligată să-şi închidă porţile în anul 1948. Istorica Episcopie a Caransebeşului, acuzată fiind şi de colaborarea şi susţinerea rezistenţei anticomuniste din Munţii Banatului, a fost desfiinţată prin contopirea ei, la 5 februarie 1949, cu Arhiepiscopia Timişoarei, în cadrul Mitropoliei Banatului. ,,Foaia Diecezană” titra pe prima pagină: „Prin Decretul Prezidial Nr. 134 din 1949, publicat în Monitorul Oficial Nr. 30 din 5 februarie 1949, prin care s-a confirmat noua organizare canonico-administrativă a Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Caransebeşului s-a contopit cu Arhiepiscopia Timişoarei, formând Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului”.

Episcopul Veniamin Nistor a fost obligat să se retragă, ca pensionar, la Alba Iulia, unde a îndeplinit funcţia de stareţ al Mănăstirii „Sfânta Treime“ (Catedrala Reîntregirii). La 5 februarie 1963, în vârstă de 77 ani, a trecut la Domnul şi a fost înmormântat lângă Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul” din Alba Iulia.

Pr. DANIEL ALIC