Ionel Marcu, primul coregraf şi maestru de balet al Ansamblului

A venit pe această lume la 27 aprilie 1908, în localitatea Ciuchici, plasa Sasca Montană. Şcoala primară de 7 clase a făcut-o în localitatea natală, apoi s-a mutat în Bocşa, la un unchi din partea mamei. Aici s-a angajat la C.F.R. şi a făcut un curs de calificare pentru lăcătuşi de revizie C.F. După aproape un an, s-a mutat la Timişoara, prin bunăvoinţa unei rude – Maxim Drăgoi, – care l-a ajutat material şi moral. În scurt timp, a ajuns ajutor de revizor la Depoul C.F.R. Timişoara. În aceeaşi perioadă, s-a înscris la liceul seral, pe care l-a absolvit cu rezultate bune. Dornic să-şi formeze o carieră, s-a înscris la Şcoala de Canto şi Coregrafie din Cluj. De aici a fost trimis la unele cursuri ,,naţionale şi moderne”, la Bucureşti.

În anul 1938, a absolvit ,,Academia de Muzică şi Artă Dramatică” din Cluj, secţia ,,Dramă”. Între timp, a solicitat Ministerului Cultelor şi Artelor să i se permită deschiderea unei şcoli particulare de dansuri ,,naţionale şi moderne” şi de balet, ceea ce i s-a aprobat. După absolvire, a activat la Opera din Cluj, ca maestru de balet. De aici, a plecat la o specializare de doi ani la Opera de Stat din Bucureşti. În anul 1943, a fost reformat de către Grupul III Armată, din Spitalul Militar Galaţi.

În anul 1944, a fost mutat la Opera din Timişoara. Ministrul Cultelor şi Artelor, Mihail Sadoveanu, a aprobat angajarea sa ca maestru de balet la Opera din Timişoara, cu un salariu lunar de 9.000 de lei. La 4 martie 1946, domnului Ionel Marcu, maestru de balet al Operei din Cluj, filiala Timişoara, i s-a atestat apartenenţa la Asociaţia Maeştrilor de Dans din România, sub nr. 64, prin Hotărârea Ministrului Artelor şi Cultelor Nr. 7534/421/9, şi, astfel, a intrat în posesia Autorizaţiei M.C.A. Nr. 151199/1936, pentru Mare Maestru de Dans.

Prin Adresa Nr. 65970/1950, Comitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri a aprobat angajarea lui Ionel Marcu în calitate de prim-balerin la Opera de Stat din Timişoara, începând cu data de 15 decembrie 1950 în categoria X.I./1.

În toată perioada cât a lucrat la Timişoara, a funcţionat la câteva şcoli de coregrafie din Cluj şi de la Timişoara. De asemenea, a activat la mai multe ansambluri de dansuri populare ale unor întreprinderi. A înfiinţat şi câteva şcoli de balet pe lângă unele licee de profil, atât din Banat, cât şi din Ardeal.

În toată perioada cât a stat la Timişoara, a locuit pe Strada Crişului, nr. 7, într-o locuinţă pe care a primit-o de la un cetăţean austriac de naţionalitate evreiască, fost farmacist, mult timp, în Timişoara, respectiv Desideriu Weldy care, în schimbul întreţinerii până la sfârşitul vieţii, i-a lăsat întreaga avere. A lucrat la Cluj 12 ani, ca maestru de balet, unde a montat 170 de opere şi balete, printre care Aida, Faust, Carmen, Samson şi Dalila ş.a.

Pe lângă lucrările clasice, s-a manifestat şi în domeniul folclorului, la unităţi din întreaga ţară, cu echipe de amatori şi profesionişti, printre acestea numărându-se şi Ansamblul muncitoresc ,,Flacăra”, cu care a prezentat spectacole şi peste hotare. Cu Ansamblul sârbesc din Timişoara a lucrat 3 ani şi a obţinut cele mai frumoase rezultate. Cu prilejul diferitor manifestări cultural-artistice desfăşurate în cadrul căminelor culturale, a instruit diverse formaţii, cu care s-au afirmat apoi coregrafi ca Nicolae Stănescu ,,Lăiţă” şi soţia sa Brânduşa – ,,Duşa” –, cu care a colaborat la Ansamblul ,,Lazăr Cernescu” din Caransebeş şi la Ansamblul ,,Timişul” din Timişoara, cu Gheorghe Drăgulescu din Greoni, cu Ansamblul C.F.R. din Oraviţa, sau Anca Codruţ, din Greoni, cu Ansamblul ,,Caraşul” al Casei Culturale Cacova, care a instituit şi primul Festival internaţional ,,Ionel Marcu” în data de 8 octombrie 2010, la Greoni, la care au participat reprezentanţi din trei ţări şi 14 formaţii de dansuri, printre care Echipa de păstrare a tradiţiilor ,,Gheorghe Nistor” din Micherechi – Ungaria (coregrafia: prof. Gheorghe Netea), Ansamblul folcloric ,,Cununa Timişului” al Casei Culturale din Ghiroda – Timiş (coregrafia: Duşa şi Lăiţă Stănescu, conducerea muzicală, Adi Scorobete, conducerea artistică – Silvia Mermeze); Ansamblul Folcloric ,,Perla Banatului” din municipiul Lugoj – Timiş (coregrafia: Mihai Hegheş, director, Cristi Nichita); Ansamblul Folcloric ,,Flori de Liliac” al Casei Culturale din Eftimie Murgu, Caraş-Severin (coregrafia Nicolae Didraga); Ansamblul folcloric ,,Răcăjdiana” al Casei Culturale ,,Emilian Novacoviciu” din Răcăjdia, Caraş-Severin (coregrafia Ioţa Dumitraşcu); Ansamblul folcloric ,,Mugurii Caraşului” al Şcolii cu clasele I-VIII din Grădinari, Caraş-Severin (coregrafia Anca Codruţ). La iniţiativa directorului executiv, prof. Gheorghe Ţunea, de la C.J.C.P.C.T. Caraş-Severin, şi a mai multor conducători artistici, s-a convenit să se dea naştere acestei manifestări artistice, numită Festivalul de dansuri populare ,,Sandu Ionel Marcu”, care să pornească de la principiul păstrării şi conservării dansului, portului şi cântecului românesc. Această iniţiativă a fost deosebit de apreciată de prof. Ciprian Cipu, directorul Centrului Cultural din Timişoara, care a fost invitat la acest eveniment.

Ionel Marcu a mai colaborat cu Afilon Laţcu, de la Ansamblul ,,Iedera” din Oţelu Roşu şi ,,Reşiţeana” din Reşiţa, cu Ştefan Isac de la Ansamblul ,,Slătinioara” din Slatina Timiş, precum şi cu Ion Munteanu – ,,Văruţ”, de la Caransebeş şi Reşiţa. Despre activitatea laborioasă desfăşurată de acest mare maestru balerin pot depune mărturie o mulţime de persoane implicate în astfel de de activităţi – Irinel Liciu, Vasile Marcu, Nicolae Bruner, Tau Gabriliaş ş.a.

În ultima perioadă de activitate, a fost numit director interimar al Operei din Timişoara, dar, datorită faptului că nu a vrut să devină membru de partid, a fost demis, ba, mai mult, a fost urmărit de organele de stat, deoarece în trecut a simpatizat cu mişcarea legionară. După instalarea comuniştilor, a ajutat mai multe persoane să plece din ţară cu ajutorul turneelor pe care le-a organizat cu ansamblurile. După ieşirea la pensie, s-a retras la Ciuchici, unde a moştenit bunurile mamei şi ale unchiului său. Aici, a continuat să citească din marea sa bibliotecă şi să instruiască unele echipe de dansuri. A părăsit această lume într-una din zilele lunii august a anului 1993, fiind înhumat în Cimitirul din Ciuchici, alături de rudele sale.

• Aceste date au fost oferite de rudele din Ciuchici, printre care şi un nepot de frate, iar eu, personal,

am intrat în posesia lor prin intermediul domnului prof. univ. Constantin Falcă, căruia îi mulţumesc pe această cale, reamintindu-mi de anii din copilărie, când ne-am cunoscut foarte bine, pe vremea regiunii Banat, pe când eram cursant la Timişoara la ,,Cursurile externe”, Secţia solişti vocali. (Va urma)