Generalul de Corp de Armată Corneliu Dragalina (II)

Încheindu-se activitatea comisiei amintite, în urma repatrierii tuturor prizonierilor români aflaţi în lagărele din Germania, maiorul Corneliu Dragalina a fost încadrat pentru o scurtă perioadă, de la 1 aprilie la 1 decembrie 1919, în funcţia de comandant Divizion Obuziere în Regimentul 2 Artilerie Grea, apoi a fost detaşat să urmeze cursurile Şcolii Superioare de Război din Bucureşti, unde, la 1 aprilie 1920, a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. După terminarea celor doi ani de studii (1 decembrie 1919-1 august 1921), colonelul I. Constantinescu, comandantul Şcolii, scria în foaia calificativă a ofiţerului: ,,A terminat Şcoala Superioară de Război al patrulea din 72 de elevi, obţinând calificativul Prea Bine”.

Avându-se în vedere media şi gradul de pregătire, după absolvirea şcolii, locotenent-colonelul Corneliu Dragalina a fost încadrat în funcţia de şef Birou Materiale în cadrul Marelui Stat Major (1921-1923), apoi şef Birou Armament (1923-1924). În calitate de şef al Biroului de Materiale s-a distins cu ocazia întocmirii lucrărilor de comenzi de materiale şi ca membru în Comisia despăgubirilor ungare, din iulie 1922. ,,Concepţia sa foarte limpede, judecata foarte dreaptă, detaliile foarte juste, muncă fără preget, în rezumat este unul dintre cei mai eminenţi ofiţeri, care fac cinste Oştirii Române”, scria colonelul Oprescu, şeful Secţiei Materiale din Marele Stat Major. La rândul său, colonelul C. Eliade, şeful Secţiei a II-a din Marele Stat Major, scria, în toamna anului 1925, despre locotenent-colonelul Corneliu Dragalina, următoarele: ,,Până la 1 mai 1925, când a fost trimis în misiune în Franţa ca şef al Biroului Armament şi Muniţii şi Materialelor de Artilerie pe care le aveam, a realizat pentru ţară economii de miliarde. A întocmit lucrările: Sistem de artilerie spre care trebuie să tindă Armata Română şi Reforma artileriei noastre, Realizarea unui program de guri de foc bazat pe stocul de muniţii existent, motiv pentru care Consiliul Suprem al Armatei a propus să fie avansat la gradul de colonel, la excepţional”.

Bun cunoscător al limbilor germană şi franceză, încă din anii când a urmat cursurile liceului din Caransebeş, ofiţerul a fost trimis la 1 mai 1925 în Franţa, în cadrul unei comisii de recepţie, iar la înapoierea în ţară, în primăvara anului 1926, a fost numit în funcţia de Secretar al Consiliului Superior al Armatei Române, unde şi-a desfăşurat activitatea în bune condiţii, până la 1 octombrie 1927, când a fost numit Ataşat militar în cadrul Ambasadei Române de la Budapesta. Câteva luni mai târziu, la 25 martie 1928, a fost avansat la gradul de colonel, iar în toamna aceluiaşi an, la 31 octombrie 1928, general de divizie Nicolae Samsonovici, şeful Marelui Stat Major, scria în foaia calificativă a ofiţerului: ,,Colonelul Corneliu Dragalina, ca Ataşat militar la Budapesta, a ţinut Marele Stat Major la curent cu situaţia militară din Ungaria şi chiar cu orientarea politică a acestei ţări. A trimis numeroase dări de seamă al căror conţinut şi mod de a prezenta chestiunile tratate dovedesc solide cunoştinţe”. După aproape patru ani de activitate diplomatică, la 11 februarie 1931, a revenit în ţară, încredinţându-i-se comanda Regimentului 38 Obuziere, care aparţinea Diviziei 1 Infanterie, Mare Unitate pe care o comandase tatăl său, generalul Ioan Dragalina, în vara anului 1916. Referitor la activitatea desfăşurată la comanda Regimentului 38 Obuziere şi locţiitor al Brigăzii 1 Artilerie, generalul D. Constantin, comandantul Diviziei 1 Infanterie, scria în octombrie 1931: ,,Ofiţerul a desfăşurat o activitate rodnică, urmărind îndeaproape pregătirea de război a ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor. La tragerile de instrucţie, am constatat că ofiţerii au realizat progrese apreciabile în tehnica tragerilor. La aplicaţii pe teren cu trupa, am constatat că bateriile şi divizioanele sunt suficient de pregătite pentru război”.

A rămas la comanda acestui regiment timp de doi ani, după care, la 1 octombrie 1933, colonelul Corneliu Dragalina a fost promovat în funcţia de Şef de Stat Major al Inspectoratului General al Artileriei, desfăşurând această activitate cu rezultate excelente, până la 15 iunie 1935. Generalul de divizie D. Petrescu, Inspectorul General al Artileriei Române, scria la 31 octombrie 1934 în foaia calificativă a subalternului său: ,,Cu temeinice cunoştinţe, acest distins ofiţer a îndrumat în foarte bune condiţii serviciile şi am constatat rezultatele foarte bune. A urmat Cursul de comandament şi a trecut cu Prea Bun şi cu succes călătoria de comandament, dovedind desăvârşită pregătire pentru a păşi mai departe la comenzi superioare. A luat parte la Manevrele regale ca Şef de Stat Major al Grupului de Arbitraj; Partida roşie, graţie măsurilor luate de colonelul Corneliu Dragalina, Serviciul de Arbitraj, a funcţionat cu regularitate matematică”. La 15 iunie 1935, a fost avansat la gradul de general de brigadă şi mutat comandant al Brigăzii 4 Artilerie din Divizia 4 Infanterie, funcţie pe care a îndeplinit-o timp de doi ani. ,,De la 15 iunie – scria generalul Ion Partenie, comandantul Diviziei – a fost mutat la comanda Brigăzii 4 Artilerie, conducând cu multă competenţă instrucţia tragerilor la ambele regimente de artilerie, în Poligonul Mihai Bravu, şi contribuind la buna pregătire de război a militarilor subordonaţi”. În urma frumoaselor rezultate obţinute la comanda Brigăzii 4 Artilerie, la 1 noiembrie 1937, generalul de brigadă Corneliu Dragalina a fost promovat în funcţia de comandant al Diviziei 2 Infanterie, iar la mai puţin de un an, respectiv la 1 iulie 1938, a fost numit comandant al Diviziei 1 Infanterie, funcţie deţinută până la 5 iunie 1940, când a fost avansat la gradul de general de divizie şi numit la comanda Corpului 6 Armată. ,,Comandant de Mare Unitate – scria la 31 octombrie 1939, în foaia calificativă, generalul de corp de armată Gheorghe Florescu, comandantul Armatei 1 Române –, dotat cu temeinice însuşiri pentru război, prezenţă cu sânge rece, foarte mult iubit de subalterni, autoritar şi cu mult simţ al realităţilor. A comandat Divizia 1 Infanterie în condiţii perfecte, luând în toate ipotezele măsuri chibzuite”. La rândul său, generalul de corp de armată Petre Dumitrescu, noul comandant al Armatei 1 Române, menţiona, la 30 martie 1941, în foaia calificativă a generalului de divizie Corneliu Dragalina: ,,A comandat Corpul 6 Armată format din Divizia 20 Infanterie şi Brigăzile 2 şi 3 Munte şi un număr de unităţi din Divizia 13 Infanterie. Măsurile luate de generalul Dragalina, atât în vederea supravegherii frontierei în Transilvania, cât şi pentru paza internă, au fost judicioase. Cu ocazia evenimentelor din zilele de 21-23 ianuarie 1941, acţiunile generalului Dragalina, pentru potolirea mişcării la Braşov (legionare, n.n.), au fost duse cu tact şi pricepere. De la 22 februarie 1941, Corpul 6 Armată a început să funcţioneze la Timişoara, având sub ordine Diviziile 1 şi 19 Infanterie, Brigada 2 Munte, Brigăzile 1 şi 9 Cavalerie. Ofiţer de mare valoare şi foarte bun comandant de Corp de Armată”.

În calitate de comandant al Corpului 6 Armată, generalul Corneliu Dragalina a luat parte, începând cu luna septembrie 1941, la acţiunile desfăşurate de Armata Română în cadrul Campaniei din est. Referindu-se la misiunile Corpului 6 Armată în zona oraşului Odesa, generalul de corp de Armată Iosif Iacobici, comandantul Armatei 4 Române, scria la 31 octombrie 1942 următoarele: ,,Generalul de divizie Corneliu Dragalina a comandat Corpul 6 Armată pus la dispoziţia Armatei 4 Române în timpul luptelor de la Odesa. A preluat comanda sectoarelor dintre râurile Hagi Bei şi Kuilovika, având misiunea defensivă de pregătire a atacului asupra Odesei dinspre nord. Cu această ocazie, cât şi în acţiunea din ziua de 16 octombrie 1941, care a dus la cucerirea Odesei, generalul de divizie Corneliu Dragalina s-a distins prin conducerea fermă a trupelor sale”.

După cucerirea oraşului-port Odesa, o bună parte dintre Marile Unităţi subordonate Armatei 4 Române s-au reîntors în ţară, în garnizoanele de reşedinţă. Corpul 6 Armată, însă, care fusese adus pe frontul de la Odesa mai târziu, a fost reţinut, luând parte la acţiunile Armatei 4 Române din anii 1942-1943. De altfel, la sfârşitul lunii octombrie, a fost avansat general de corp de armată, dându-i-se misiunea să acţioneze cu forţele sale între Bug şi Nipru.

În foaia calificativă a comandantului Corpului 6 Armată, pe 11 noiembrie 1941-25 iulie 1942, document existent în Arhiva Ministerului Apărării Naţionale, generalul de corp de armată Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 4 Române, scria citeţ şi caligrafic, în urmă cu aproape şase decenii: ,,Generalul de corp de armată Corneliu Dragalina a avut în această perioadă următoarele misiuni grele: a avut sub comanda sa toate trupele române din Bucegi şi Nipru; a luat comanda Diviziilor 1 şi 2 Infanterie trecute la est de Nipru, la care s-au adăugat apoi Diviziile 4 şi 20 Infanterie; a luat parte la acţiunea de apărare pe Doneţ, comandând Divizia 1 Infanterie şi Divizia Germană; a luat parte la operaţiunile duse la est de Don, către Stalingrad. În toate acţiunile sale, generalul Dragalina a dat dovada a fi un bun comandant de Corp de Armată, capabil, cu vederi largi, cu multă iniţiativă”.

După cum scria la 4 ianuarie 1943 generalul de corp de armată Petre Dumitrescu, şi în perioada care a urmat acţiunilor amintite în rândurile de mai sus, generalul de corp de armată Corneliu Dragalina şi-a comandat Marile Unităţi subordonate cu aceeaşi fermitate şi hotărâre, indiferent de greutăţile întâmpinate. Astfel, de la 27 iulie 1942 până la 21 noiembrie 1942, Corpul 6 Armată a luptat sub ordinele Armatei 4 Blindate Germane, acţionând spre Stalingrad pentru a întoarce apărarea inamică de pe Don, cele mai grele lupte desfăşurate fiind cele din zona râului Akai şi pentru străpungerea aliniamentului de apărare inamic din jurul oraşului de pe Volga. Cu începere de la 21 noiembrie 1942, Corpul 6 Armată a intrat sub ordinele Armatei 4 Române, luând parte la luptele de apărare între 24 noiembrie-12 decembrie 1942, de la sud de Stalingrad, şi între 12 decembrie-16 decembrie 1942, la cele din Valea Michalowa, când, în urma puternicei contraofensive sovietice, trupele Armatei 4 Române, inclusiv ale Corpului 6 Armată, au avut mari pierderi în oameni, materiale şi tehnică de luptă. Între 3 februarie şi 20 martie 1943, generalul de corp de armată Corneliu Dragalina a comandat pregătirea trupelor Armatei Române, iar cu începere de la 21 martie 1943 a fost numit în funcţia de Guvernator general al Basarabiei. În primăvara anului 1944, când Armatele Sovietice au reuşit să ocupe nordul Basarabiei şi Bucovinei, generalul Corneliu Dragalina a fost mutat, la 24 martie 1945, în funcţia de Inspector al trupelor moto-mecanizate. Un an mai târziu, la 24 martie 1946, la vârsta de 58 de ani, a fost pensionat. După numai trei ani, la 1 iulie 1949, generalul a încetat din viaţă, fiind înmormântat la Cimitirul Belu, alături de tatăl său.

Col. (r) Andrei GHIDARCEA