La 6 iunie 1944, trupele anglo-americane au executat debarcarea în nordul Franţei, în Normandia, cea mai mare operaţiune cunoscută în istorie, codificată sub numele de „OVERLORD”. După 6 zile, la 12 iunie, s-a reuşit aducerea în Normandia, pe calea aerului şi maritimă, a 326.547 de oameni, peste 5.400 de avioane de toate tipurile, precum şi peste 104.000 de tone de subzistenţe necesare trupelor debarcate. La 12 iunie 1944, unităţile Armatei 1 americane, trecând la ofensivă, au reuşit să ajungă la baza Peninsulei Cotentin. Apoi, îndreptându-şi forţele principale spre nord, au eliberat, la 21 iunie, portul Cherbourg şi împrejurimile.
Odată cu eliberarea în totalitate a teritoriului Franţei (30 noiembrie), Belgiei (10 noiembrie 1944), Olandei (4 mai 1945) şi a unei părţi din vestul Germaniei, de către trupele anglo-americane şi canadiene, în cooperare cu Rezistenţa franceză, olandeză şi belgiană, Mari Unităţi şi Unităţi franceze vor crea condiţiile necesare pentru apropierea de Berlin şi Frankfurt, concomitent cu eliberarea centrului şi nordului Italiei, îngustând astfel aria de acţiune şi aprovizionare a Armatei germane.
Anul 1945 a însemnat pentru Aliaţi conturarea victoriei asupra Germaniei naziste. Succesele obţinute de Coaliţia Antifascistă la începutul anului 1945 pe Frontul sovieto-german şi pe cel din Europa apuseană şi sudică au adus Germania hitleristă într-o situaţie catastrofală. Deşi a înregistrat mari pierderi umane, materiale şi în tehnică de luptă, Armata germană nu se dădea totuşi bătută, rezistând cu greu în Slovacia, sud-estul Cehiei, Polonia de vest, în Alsacia şi în nordul Italiei. Cu toate pierderile imense pe care le suferise, la începutul anului 1945 Germania mai dispunea încă de 299 de divizii şi 31 de brigăzi (e adevărat, cu efectivele mult subţiate), cu un total de 7.500.000 de oameni, fiind totuşi înzestrate cu o mare cantitate de tehnică de luptă. Din aceste forţe, 169 de divizii şi 20 de brigăzi germane, precum şi forţe ungare – circa 16 divizii şi o brigadă – se aflau dispuse pe Frontul sovieto-german, respectiv 3.000.000 de luptători. Aşadar, majoritatea forţelor erau dislocate pentru a opri ofensiva sovietică. O mare grupare hitleristă (circa 41 de divizii din Grupul de Armate „Centru”) se afla dispusă în apărare, între Vistula şi Oder, pentru a bloca căile de acces spre Berlin. Misiunea de zdrobire a acestei grupări a revenit Fronturilor 1 Bielorus şi 1 Ucrainean, în strânsă cooperare cu Frontul 4 Ucrainean. Concomitent, Fronturile 2 şi 3 Bieloruse trebuiau să încercuiască şi să nimicească forţele germane din Prusia Orientală, circa 20 de divizii şi 5 brigăzi din Grupul de Armate „Vistula”. În nordul Ungariei şi în Cehoslovacia acţionau Fronturile 2 şi 3 Ucrainean, alături de Armatele 1 şi 4 române.
Frontul 3 Ucrainean, cu o parte din forţe, şi Regimentul 2 Care de Luptă român au acţionat în centrul şi nord-estul Austriei, până pe aliniamentul 120 km vest de Graz şi 50 km vest de Viena. La acţiunile de cooperare cu Aliaţii au mai participat Armata Populară de Eliberare din Iugoslavia (fără a depăşi însă teritoriul naţional iugoslav) şi Corpul Cehoslovac.
Pe Frontul de Vest, forţele americano-anglo-franceze s-au împărţit în 3 Grupuri de armate: Grupul 21 la nord, în compunerea – Armata a IX-a americană, a II-a engleză şi I canadiană, cu misiunea de a zdrobi Grupul de armate „H” german, ce avea în compunere Armatele a XV-a, a XXV-a şi Armata I Paraşutişti, dispuse în apărare, între ţărmul Mării Nordului şi zona Aachen. Această grupare era comandată de mareşalul von Rundstedt.
La centru era dispus Grupul 12, cu Armatele I şi a III-a americane, în continuare, până la sud de Saarbrücken. În faţă se afla Grupul de armate „B”, compus din Armata a V-a tancuri şi Armata a VII-a germană. În total, pe Frontul de vest şi sud, germanii dispuneau de numai 77 de divizii.
Comandamentul Aliat a hotărât să execute lovitura principală în dimineaţa zilei de 8 februarie 1945, cu forţele Grupului 21, între Nijmegen şi Aachen, cu o grupare de 31 de divizii şi 4 brigăzi, dintre care 9 divizii şi 3 brigăzi de tancuri, sprijinită de peste 3.600 de avioane de luptă. Forţele Grupului 21 au fost constituite în două grupări operative, pentru a încercui şi a nimici principalele forţe fasciste din zona respectivă. Luptele au fost deosebit de aprige în primele două zile, ulterior ritmul ofensivei scăzând, datorită faptului că Armata a IX-a americană nu a putut trece la ofensivă, zona sa fiind parţial inundată de apele Rinului. Ofensiva Armatei a IX-a americane a fost reluată la 23 februarie, după ce apele fluviului s-au retras. Armata a IX-a americană a cucerit un cap de pod pe malul drept, unde în 5 zile de lupte a capturat peste 20.000 de prizonieri germani. La 2 martie 1945, Armata a IX-a americană a atins Rinul şi a ajuns la sud de Düsseldorf, iar în ziua următoare a făcut joncţiunea cu trupele canadiene lângă localitatea Gelderen. Lovite puternic terestru, şi mai ales aerian, după data de 10 martie trupele hitleriste au început retragerea din zona Ruhr, mai puţin cele destinate rezistenţei pe aliniamentele intermediare. (Va urma)
Col. (r) Andrei GHIDARCEA
