Achim Nica a fost unul dintre cei mai cunoscuţi solişti de muzică populară bănăţeană. S-a născut în 20 ianuarie 1930, în comuna Obreja, într-o casă de plugari. Încă pe când avea numai şapte anişori, tatăl său Ilie, descoperindu-i talentul, îl lua cu el la toate petrecerile, rugându-l să cânte câte ceva pentru cei prezenţi. A cântat la serbările şcolare, fapt pentru care învăţătoarea îl răsplătea cu nota cea mai mare, la clăci, la şezătorile care se organizau în sat. A trecut vremea, Achim a crescut, şi la 10-12 ani cânta destul de binişor. A fost descoperit de marele dirijor şi director Nicolae Perescu, pe când avea 28 de ani, după un spectacol susţinut de orchestra „Lazăr Cernescu”, însoţită, în momentul acela, de marea cântăreaţă Maria Tănase. A fost invitat la Caransebeş şi au urmat primele înregistrări pentru Radio Bucureşti, cu melodiile „La Obreja-ntr-o grădină” şi „Patru boi leagănă caru”. În anul 1965 este angajat la Ansamblul profesionist din Caransebeş, avându-i colegi pe Ana Pacatiuş, Felician Fărcaşu, Florentin Iosif, Valeria Colojoară, Sonia Vlaicovici, Maria Tudor, Dumitru Chepeţan şi pe mai tinerii Mariana Drăghicescu, Nicoleta Voica, Iosif Ciocloda, Ileana Maciovan, Valeria Arnăutu, Iovi Dionisie şi alţii. A cântat la „Doina Banatului” până în 1975, după care s-a transferat la Ansamblul de amatori „Iedera”, din Oţelu Roşu, unde mai fusese şi înainte de a fi profesionist.

După cum îmi mărturisea Nana Achim, sub bagheta lui Lae Perescu a crescut calitativ de la spectacol la spectacol, ajungând de la un timid pe scenă, la mişcarea scenică a unui adevărat artist. A cântat şi sub bagheta lui Laci Perescu şi a altor dirijori. Mai spunea Nana Achim că nu poate uita profesionalismul doamnei Lucia Boleanţu, cea care a ajutat mulţi interpreţi să se afirme şi să se facă cunoscuţi prin intermediul Radioului. Nana Achim este foarte bogat în ceea ce priveşte discografia şi înregistrările realizate la Radio Bucureşti, Timişoara, Electrecord şi TVR. Odată cu lansarea volumului editat de regretatul jurnalist de presă scrisă şi radio, Nicolae Pârvu, intitulat „Achim Nica, Doinitorul Banatului”, Nana Achim a fost sărbătorit şi cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viaţă şi 45 de ani de activitate artistică, moment onorat prin participarea a numeroase personalităţi artistice, specialişti în folclor, istorici şi colegi de breaslă din toată ţara. Aş da două nume foarte dragi lui Nana Achim – pe doamna Elise Stan, redactor-şef la TVR, şi regretatul Drăgan Muntean. A mai fost răsplătit prin numeroase diplome acordate de instituţii de specialitate şi de Stat. Dar Premiul ETHNOS pe anul 1988, decernat pentru contribuţia sa la valorificarea folclorului tradiţional, a fost răsplăta cea mai mare şi, cum spunea şi doamna Daniela Mihai, muzicolog, semnul că Achim Nica nu a devenit şi nu rămâne o valoare primordială doar pentru că a respectat, a îndeplinit şi şi-a asumat toate acestea şi altele asemenea, asimilându-le ca nimeni altul, dar, în marea lui modestie, Achim Nica a avut dintru început conştiinţa liniştită şi esenţială a valorii căreia îi este hărăzit şi care-i este prilejuită şi oferită de destinul lui creator de excepţie. Astfel că modelul, autenticitatea, talentul, valoarea, destinul creator – toate acestea îi preexistă lui Nana Achim, care le-a întruchipat, le-a personificat şi le-a potenţiat ca nimeni altul până în prezent. Ziua de 20 ianuarie 2013, pe care am fi sărbătorit-o într-un cadru mai restrâns la Nana Achim acasă, lipseşte pentru familia lui dragă, pentru vecini, neamuri, pentru oficialităţile de la Primărie, în frunte cu domnul primar Petru Pop, pentru subsemnatul şi pentru Traian Barbu – prieteni de cântec, pentru Ion Stepanescu sau Doru Bălăşoiu şi Titi Alexin, eu şi ultimii doi fiind foarte apropiaţi de Nana Achim. Am mai spus-o şi cu alte ocazii că, deşi eram de vârste diferite, am devenit buni prieteni. Pentru mine, el a fost şi va rămâne un model, el este „unicat” ca doinitor bănăţean, numele lui confundându-se cu cântecul de aici, timp de câteva decenii Nana Achim alinând sufletele iubitorilor de cântec adevărat, necontaminat cu elemente străine muzicii noastre populare din această zonă.

Ştefan ISAC