Vestea morţii profesorului Filon Verca, departe de plaiurile Banatului său drag, pe care l-a iubit atât de mult, mi-a produs o mare şi adâncă tristeţe.
L-am cunoscut în vara anului 1992, la Petroşniţa, în preajma zilei de 15 august, unde revenise după atâta amar de ani, să sărbătorească cu sătenii lui şi foştii prieteni şi colegi de şcoală (câţi mai erau în viaţă) şi să stea la un păhărel cu ţuică de Petroşniţa, încercând să-şi depene amintirile, cu bucuriile şi tristeţile ce avuseseră loc în timp.
De atunci, de câte ori venea în ţară, ne întâlneam şi purtam discuţii interminabile.
Despre viaţa lui tumultuoasă şi de neobosit luptător împotriva dictaturii comuniste aflasem din cartea sa „Paraşutaţi în România vândută”, a cărei primă ediţie apăruse în 1982, la Madrid, în mii de exemplare, şi s-a bucurat de un real succes de librărie.
Rod al nenumăratelor convorbiri cu marele patriot, exilat pe pământul ospitalier al Franţei din 1951, a fost cartea mea de referinţă „Evadat de două ori din ghearele Securităţii”, a cărei primă ediţie a apărut la Paris, în 1997, iar câteva luni mai târziu acest volum a fost publicat şi în România, la Cluj, la Editura RISOPRINT.
Din 1982 şi până în prezent, a publicat un număr impresionant de cărţi, în Editura PETROŞĂNEANĂ de la GAGNY şi apoi la MEAUX – din Franţa, pe care le enumerăm cu deosebită bucurie: Paraşutaţi în România vândută – trei ediţii; Exilul amar – două ediţii; Pe meleaguri străine – două ediţii; Întoarcerea acasă – două ediţii; Întoarcerea la izvoare – două ediţii; Speranţe înşelate; Iluzii deşarte; Unde ne sunt visătorii?; Început de viaţă – două ediţii; Dreptul la adevăr – vol. I, două ediţii; Dreptul la adevăr – vol. I, complet; Dreptul la adevăr – vol. I, ediţia a III-a; Dreptul la adevăr – vol. II, două ediţii; Dreptul la adevăr – vol. II, ediţia a III-a; Dreptul la adevăr – vol. III; Rolul memoriei; Descătuşarea – două ediţii; Să nu se uite; O fărâmă de istorie; Pietrele albe; Înălţarea Sfintei Cruci, ultima fiind dedicată aşezământului monahal, mânăstirea de la Petroşniţa – a cărei înfiinţare i-a aparţinut şi a fost îmbrăţişată ideea construirii ei de către toţi sătenii din localitatea lui natală.
În anul 1998, împreună cu prof. dr. Dumitru Jompan, preotul Ioan Sârbu, prof. Aurel Isac şi prof. univ. dr. Avram Heler, a pus bazele Coralei „Petroşneana”, ce s-a bucurat de un real succes pe scenele din marile oraşe ale României.
… În desele noastre întâlniri, mi-a relatat multe aspecte ale istoriei noastre naţionale, dar şi alte aspecte internaţionale.
Astfel, mi-a relatat un fapt inedit: pe 10 februarie 1992, la Tulcea, pe puntea unei corvete militare, a avut loc o întâlnire inedită dintre Horia Sima – conducătorul mişcării anticomuniste din exil – şi viitorul director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), Virgil Măgureanu.
Ce au discutat rămâne un mister.
Şi cum Filon Verca a fost un foarte apropiat prieten şi colaborator al fostului său dascăl de Română şi Logică, Horia Sima, în perioada anilor 1932–1937, la Liceul „Traian Doda” din Caransebeş, şi la căpătâiul căruia a vegheat până la decesul acestuia, 1993, într-o clinică din Germania, de multe ori l-am întrebat dacă cunoaşte conţinutul discuţiilor dintre cei doi oameni politici ce, cu siguranţă, vizau evoluţia ulterioară a drumului pe care urma să-l parcurgă în viitor România, mi-a spus: „Lasă, domnule Gheorgheosu, că odată şi odată vei afla cele discutate. Poate, după moartea mea, îţi vor parveni aceste fapte discutate…”.
Sper ca profesorul Filon Verca, şi după moarte, să se facă util cu multe lucruri neştiute, privind soarta şi destinul României, pe care a iubit-o ca nimeni altul.
În vara anului 2011, ne-am întâlnit pentru ultima oară. Deşi urma să împlinească 98 de ani, rămăsese acelaşi om jovial şi neastâmpărat, cu o privire pătrunzătoare şi parcă incandescentă.
Îmi mărturisea, printre suspine: „Aş dori de la bunul Dumnezeu, domnule profesor, să-mi dea puteri şi sănătate, să mă ţină până la 100 de ani…”.
Din păcate, bunul Dumnezeu, parcă nu a mai avut răbdare şi, la 20 februarie 2012, departe de ţară, la Meaux, s-a stins din viaţă.
Dumnezeu să-l odihnească!
Prof. Ion GHEORGHEOSU
