Săptămâna trecută, chiar, spuneam că, pe cât posibil, am încercat să evit să vorbesc în editorialele mele despre politică, dar am ocolit şi alte subiecte, despre care nu că nu mi-aş fi dorit să scriu, dar de fiecare dată dezgustul s-a dovedit mai puternic decât primul impuls. M-aş fi eliberat, poate, de tensiunile cu care m-am încărcat, săptămâni la rând, când, la orice oră şi pe orice canal mă uitam, nu le vedeam decât pe Oana Zăvoranu şi pe mamă-sa. Şi probabil că m-aş fi uşurat dacă aş fi scris, nu în mai mult decât câteva rânduri, cam ce părere am eu despre ele. N-am făcut-o, însă, din respect pentru hârtie şi pentru timpul meu.

Şi am mai spus ceva: că uneori mi se întâmplă să nu mă pot, totuşi, abţine. S-a văzut asta săptămâna trecută, când am scris despre Emil Boc. Acum, am să vorbesc despre Traian Băsescu, şi asta din două motive. În primul rând, fiindcă mi-a lăsat un gust amar purtarea lui faţă de Andrei Marga, la învestirea Guvernului Ponta. Iar apoi, pentru că, peste câteva zile, am văzut, pe nu mai ştiu ce canal, cum cineva se străduia să-l explice şi să-l scuze, citind în stele, pe Preşedintele Scorpion Traian Băsescu.

Dar să le iau pe rând. În seara învestirii, Andrei Marga i-a întins mâna Preşedintelui, ca între bărbaţi. Băsescu l-a refuzat pe profesorul de care îl despart ani-lumină, în orice direcţie ai lua-o, şi eu cred că nicio jignire nu se compară cu asta. A început în schimb să-i reproşeze ceva, să-l certe, nu ştiu ce să-i facă, pentru că nu-mi dădeam seama ce-i spune, dar asta a fost impresia mea. Într-un sfârşit, când mai bine n-o mai făcea, i-a strâns totuşi mâna. Nu ştiu dacă eu aş fi avut puterea lui Andrei Marga de a mai răspunde gestului, fie el şi al unui şef de stat. Nici chiar dacă n-ar fi văzut nimeni ce s-a întâmplat între noi.

Cât îl priveşte pe Preşedinte ca Scorpion, trebuie să spun că eu nu înghit felul ăsta de explicaţii. Eu nu cred în horoscop. Cunosc oameni născuţi în aceeaşi zi cu mine, cu care n-am nici în clin, nici în mânecă. Din punctul meu de vedere, horoscopul e doar o înşiruire de generalităţi care se potrivesc perfect oricui. Eu sunt Balanţă, dar sunt risipit prin toate celelalte zodii. Lucrurile stau parcă puţin altfel în Zodiacul Chinezesc, unde sunt Tigru. Acolo mă mai regăsesc întrucâtva, însă cred că mai degrabă îmi recunosc defectele, decât calităţile. Dar tot e ceva. De aceea şi zic că strădaniile astrologilor de la televizor mi s-au părut zadarnice, pentru că, atât cât am putut eu să-mi dau seama, Traian Băsescu nu poate fi nici explicat, nici descifrat. Cu atât mai puţin prin horoscop. Pentru că el este a treisprezecea zodie, una care nu are nicio legătură cu astrele. Fiindcă dansul stelelor pe Cer nu scuză nici aroganţa, nici îndărătnicia, nici mârlănia, nici cinismul, nici viclenia. Nu scuză nimic.

Şi, cu cât mă uit mai atent la ce s-a întâmplat în ultimul timp, nu ştiu, dar cu atât mai mult nu-l văd bine pe Traian Băsescu. Şi eu n-am probleme cu ochii când e vorba de distanţă. Doar când citesc sau scriu îmi pun ochelarii. Ca acum.