34. Un turist bine echipat va înfrunta mai uşor vremea nefavorabilă. Această luptă cu natura poate fi bogată în învăţăminte. Când ploaia te-a udat o dată până la piele, când ai tremurat de frig o noapte în cort, în mod sigur vei şti pe viitor ce trebuie să pui în rucsacul tău.

Mai este o vorbă: „Pe munte nu există timp nefavorabil, există doar turişti neechipaţi corespunzător”.

35. Nu vă hazardaţi, nu programaţi o excursie în munţii înalţi şi pentru mai multe zile, dacă în perioada respectivă nu aveţi o sănătate perfectă, ori dacă nu aţi mai fost acolo, şi nici nu vă cunoaşteţi potenţialul fizic.

36. La munte, fiecare turist trebuie să-şi ducă propriul rucsac. Departe să vă fie gândul că altcineva vă va duce rucsacul, după o lamentare uşoară. Învăţaţi să fiţi un manager bun, zgârcit, dar şi prudent. Nu luaţi în rucsac lucruri inutile, renunţaţi câteva zile la confort. La munte nu e ca la „mama acasă”. Apreciaţi care este strictul necesar şi greutatea fiecărui obiect. Un rucsac prea greu vă taie elanul, vă indispune, mersul va fi greoi şi va duce la oboseală inutilă, dar nici din neglijenţă să uitaţi unele lucruri care vă sunt de strictă necesitate, conform zicalei „Am luat aragazul de voiaj, dar am uitat acasă butelia”.

37. În timpul mersului, şi în special la urcuş, nu vorbiţi, deoarece acest lucru oboseşte enorm. Respiraţia trebuie să fie adâncă şi uniformă, relaxantă. De asemenea, nu consumaţi bomboane, ciocolată, fructe sau alte produse care, tot mestecându-le şi înghiţindu-le, vă dereglează ritmul respiraţiei.

38. Pe unele cărări de munte, nu vă forţaţi să mergeţi câte doi în paralel, vorbind şi povestind. Acest tip de mers oboseşte. Mersul nu mai este controlat şi încordarea muşchilor este maximă. Datorită variaţiei terenului, muşchii solicitaţi nu sunt mereu aceiaşi, ci lucrează alternativ.

Având rucsacul greu în spate, centrul de greutate al corpului este mai sus, ceea ce duce la un mers uşor legănat înspre părţile laterale. Pentru contrarea acestuia şi mărirea bazei de susţinere, în timpul mersului, picioarele vor fi uşor depărtate înspre părţile laterale.

39. Nu daţi dovadă de exces de zel şi, de asemenea, căutaţi să-i potoliţi pe infatuaţii care ignoră pericolele posibile pe munte, din necunoaştere sau teribilism. Drumeţia pe munte este o şcoală care te înarmează pentru viaţă, te face mai hotărât, mai curajos, întăreşte voinţa de a înfrunta intemperiile vremii.

40. Nu vă supraestimaţi forţele, alegând trasee prea lungi pentru o zi de mers sau prea dificile. Pe măsură ce câştigaţi experienţă, puteţi ataca şi munţi mai înalţi. Dar să fiţi conştienţi, pe munte trebuie să faceţi faţă la o serie de situaţii neprevăzute, trebuie să vă „doftoriciţi” singur, apelând la mica trusă medicală pe care aţi luat-o şi la puţinele noţiuni medicale de prim-ajutor pe care trebuie să le aveţi.

41. Studiaţi harta zonei şi învăţaţi să citiţi o hartă turistică. În tot timpul mersului, trebuie să ştiţi în ce zonă a traseului aţi ajuns, comparând obiectivele din teren – lac, râu, chei, şea, vârf, stână, pădure etc. – cu semnele topografice convenţionale de pe hartă. De asemenea, distanţa de parcurs, sau care a mai rămas de parcurs, o puteţi aprecia comparând lungimea traseului pe care mergeţi cu rigla numerică gradată, aflată într-o parte a hărţii. În general, hărţile turistice sunt făcute la scara unu la o sută de mii, menţionată de altfel pe hartă. Astfel, un centimetru al traseului de pe hartă este egal cu un kilometru distanţă pe teren.

42. Schimbarea continuă a decorului montan, obiectivele întâlnite în cale au o influenţă binefăcătoare asupra sistemului nervos, care coordonează întreaga activitate musculară. Nu admiraţi frumuseţea peisajului din mers, ci OPRIŢI-VĂ! Vă puteţi împiedica de o piatră aflată pe cărare şi uneori prăpastia poate fi alături. Peisajul, mai bine îl fixaţi pe retina ochiului şi îl stocaţi în memorie, dacă vă opriţi o clipă mai mult, contemplându-l în linişte şi siguranţă. De asemenea, nu-i antrenaţi şi pe alţii să privească fără să se oprească, deoarece le puneţi viaţa în pericol.

43. În timp ce faceţi o fotografie, nu vă deplasaţi în spate sau spre lateral, fără să priviţi şi să vă asiguraţi de conformaţia locului, atunci când sunteţi pe creste înalte.

44. Pe crestele munţilor înalţi, dacă sunteţi surprinşi de o furtună cu descărcări electrice, părăsiţi creasta cât mai repede, coborând în cea mai apropiată vale, dar nu alergaţi pe creastă, fiindcă orice ţintă mişcătoare formează un paratrăsnet. În general, furtunile nu izbucnesc dimineaţa, de aceea este bine să porniţi la drum cât mai devreme. Observaţi din timp înrăutăţirea vremii şi retrageţi-vă la cea mai apropiată cabană, stână sau refugiu. Niciodată, pe timp de furtună, nu căutaţi adăpost sub copaci sau stânci ascuţite şi izolate. (Va urma)

Mircea SOCACIU,

Ghid montan