În domeniul vieţii umane există şi astăzi un noian de prejudecăţi; în lipsa unor explicaţii ştiințifice, se permanentizează anumite „mistere”, care se transmit noilor generaţii sub forma unor precepte depăşite, în cadrul unei pedagogii greșit înţelese.
Actualmente, pe plan mondial, pedagogia recunoaşte că este necesară adoptarea unei educaţii moderne, înarmarea celor tineri cu noţiuni clare şi exacte asupra realităţilor vieţii, începerea de timpuriu a unei educaţii sexuale, încadrată armonios în educaţia copilului care va creşte astfel echilibrat, fără complexe, fără „crize” psihice de pubertate, şi va atinge vârsta raţiunii şi propriilor răspunderi cu o viziune realistă, cinstită şi fermă asupra vieţii.
Căsătoria legitimă oferă certitudinea şi intimitatea completă necesare unei dăruiri fără rezerve, învăluită în dragostea plină de încredere şi preţuire din care se va făuri adevăratul cămin.
Englezii spun: „My home is my kingdom” („Căminul meu este regatul meu”), şi în aceste cuvinte, „Căminul meu”, este cuprinsă întreaga lume a celor care şi-au unit drumurile vieţii. El va fi în curând lumea întreagă a celui care o va descoperi plimbându-se de-a buşilea, încercând să prindă în pumnul lui mic raza de soare care se strecoară prin jaluzelele ferestrei. Fiecare cămin ar trebui să fie o asemenea oază de linişte, de bucurie şi de fericire.
Dragostea nu este nici „mană cerească”, nici un „har divin”. Ea este una dintre cele mai mari şi mai splendide cuceriri ale omului în lupta cu el însuşi: victoria raţiunii şi a gândirii, asupra instinctelor. Este victoria conştiinţei.
Un fenomen ce se observă, însă, în lumea noastră, la scară mondială, este, din păcate, concubinajul (adulterul sau amorul liber, preconjugal).
Revoluţia sexuală din anii ’60-’70 ai secolului trecut, dezvoltarea extraordinară a industriei producătoare de anticoncepţionale, ideile libertine atât de des vehiculate astăzi, dar mai ales profunda criză morală şi religioasă prin care trece umanitatea, sunt doar unele dintre cauzele care determină răspândirea concubinajului.
De fapt, ce este concubinajul?
Concubinajul, descris în termeni cât mai uzuali, reprezintă o pseudo-căsătorie, o căsătorie care nu există. Viaţa în concubinaj este lipsită de temelie, de soliditate.
Partenerii nu au niciun angajament clar, ei putând oricând rupe această relaţie. De aici rezultă suferinţe fizice şi psihice, în special pentru copiii care se pot naşte, dar și promiscuitate, disperare, gesturi necugetate, boli venerice, sarcini nedorite, avorturi etc.
Mulţi spun că acest mod de viaţă e specific persoanelor simple, fără educaţie, care ascultă doar de instinctul orb. Şi, totuşi, nu putem pune acest stigmat doar pe umerii oamenilor simpli. Şi la nivel înalt se poate observa acest fenomen, chiar dacă este numit în moduri mai elegante: prietenie, căsătorie de probă, coabitare etc. Oameni cu situaţie materială deosebită, oameni cu pregătire superioară, nu se deosebesc cu nimic de cei simpli.
Relaţiile liber contractate, de durată variabilă, sunt în mare vogă în lumea occidentală. Partenerii se iubesc, la prima vedere, se mută împreună, trăiesc pasiuni devoratoare. Urmează cariere prolifice. Căsătoria civilă şi religioasă, chiar dacă respinse, sunt cunoscute, dar cuplurile se feresc, într-un fel, de astfel de angajamente, ştiind că unirea aceasta legală presupune mult mai mult decât o simplă coabitare, o căsătorie de probă, moduri de viaţă la care se poate uşor renunţa. Din păcate, ţara noastră nu se deosebeşte cu nimic de restul lumii. Şi la noi, numărul de concubini e din ce în ce mai mare, avorturile ne plasează pe un „onorabil” loc 1 în Europa, sexul premarital şi extramarital sunt la ordinea zilei.
De ce să mă căsătoresc, când îmi e mai bine aşa? De ce să mă limitez la o singură parteneră, când pot avea mai multe, că doar de aceea numărul femeilor e mai mare decât al bărbaţilor, ca să aibă ei de unde alege? Nunta civilă mai e ceva, dar cea religioasă e ceva retrograd! Cu siguranţă, astfel de cuvinte nu ne sunt străine. Ele sunt concepții greșite ale multor contemporani de-ai noştri.
Hedonismul şi dorinţa de libertate, prost înţeleasă, conlucrează foarte bine. Rezultatele se văd. Perspectiva pe care o avem e sumbră. Lumea nu mai are niciun ţel, sistemul de valori e pervertit. Dar să nu ne pierdem speranţa! Curaj! Lumea mai poate fi, încă, schimbată…
Să auzim numai de bine!
Doinel Puiu MĂRGINEANU
