Am lecturat zilele acestea un volum de proză scurtă – „Cercul (Pe drumuri bătătorite de cuvinte)“, de Ana-Cristina Popescu, scriitoare din Caransebeş, bogat din punct de vedere artistic. Cuvintele par să curgă asemenea unui cântec ce se revarsă peste toate, peste pământ, peste iarbă, peste ape, și în dansul lor îmbrățișează forme armonioase. „Era o zi superbă de octombrie. Natura parcă înflorise, se îmbujorase. Era verde-roșiatică, pe alocuri pătată cu câte o buclă gălbuie”, spune autoarea personificând natura și dându-i o cromatică edenică în nuvela „Au înflorit trandafirii, Ionică!“, prevestind parcă primele frământări din sufletul personajului principal, Ionică Florea, frământări aduse de o dragoste adolescentină.
Pe lângă bogăția artistică a slovelor, firul narativ al operelor literare din volum captează interesul cititorului pentru lectură, în așa fel încât acesta nu se mai poate dezlipi de textul odată început, până ce nu-l finalizează.
Un alt punct forte, aș putea spune, ar fi descrierile monografice ale locurilor unde urmează să se desfășoare acțiunea, și aș cita tot din proza „Au înflorit trandafirii, Ionică!“: „Și satul lui drag e una dintre cele mai vechi așezări din Banat. După descoperirile arheologice ale unui istoric, așezarea ar data încă din Epoca de piatră. A avut diferite denumiri de-a lungul timpului […] Este situat în cel mai vestic punct din țară, Triplex Confinium, cu numele de Beba Veche, veche așezare. Se spune că oamenii din sat pot auzi cocoșul cântând în trei limbi diferite, așezarea fiind la granița cu Ungaria și Serbia. […] Mai avea satul și ceva aparte, o sondă cu apă termală“.
Autoarea a surprins în textele literare publicate în acest volum și emoții ale unor personaje rezultate din ancorarea acestora în superstiții, în anumite credințe populare. Foarte grăitoare din acest punct de vedere este proza scurtă „Semn rău“, în care personajul principal, Bujor Șăndroni, poreclit Flecea, datorită nechibzuinței lui de a se încrede în toate semnele și arătările și a se comporta după cum dictează acestea, este urmărit de-a lungul vieții de ghinion, o neșansă căutată parcă cu lumânarea.
Operele literare din volumul „Cercul (Pe drumuri bătătorite de cuvinte)“, publicat anul acesta la Editura InfoRapArt, Galați, sunt și moralizatoare. Lecturând „Minciuna“, urmărind cu atenție trăirile personajelor, faptele lor, putem înțelege cât de mult rău poate să facă celor din jur ascunderea adevărului.
Bogată în povețe înțelepte este și proza scurtă „Mama“, în care autoarea prezintă întâmplări din lumea micilor vietăți, o famile de porumbei, o familie de rândunele și una de berze. Din întâmplările prin care trec micile vietăți se desprinde, rămânând ca un simbol, dragostea mamei care nu are seamăn, este neobosită, infinită.
În textul literar „Fiecare timp își are povestea lui“ am întâlnit și tehnica povestirii în ramă. „Fiecare timp își are povestea lui“ este o proză scurtă ce se adresează copiilor prin poveștile bibliotecarului, tatăl Mariei, ce face o călătorie, potrivit firului narativ al textului, de la literatura populară, lumea plină de farmec a basmelor, până la poveștile științifico-fantastice.
Fiecare proză publicată în acest volum surprinde și ideea că toate par să se rotescă ca într-un cerc, să pară noi, dar să se repete, ca niște cuvinte ce zugrăvesc baza unei case de dimineață, iar spre seară se întrec alergând pe acoperiș, ca ziua de mâine să alunece din nou spre fundamentul clădirii, și aș cita din opera literară „Minciuna“: „- Drumuri ce nu duc niciunde? Toate drumurile au o finalitate, chiar și acelea înfundate. Dincolo de clădirea, muntele, stânca ce le blochează, se găsește o altă cale./ – Dacă nu te învârți cumva în cerc./ – Asta-i bună. Să mă învârt în cerc?/ – Mereu ne întoarcem în același punct, deși nu înțelegem acest lucru“.
Recomand spre lectură volumul autoarei Ana-Cristina Popescu, „Cercul (Pe drumuri bătătorite de cuvinte)“, pentru că în paginile sale, pe lângă firul narativ al textelor literare ce ține viu interesul pentru lectură, vom descoperi alese descrieri artistice, scurte prezentări monografice ale unor locuri, pilde moralizatoare.
Radu BOTIŞ