La data de 6 decembrie 1950, prin decizia Consiliului Popular al Regiunii Severin, ia fiinţă Orchestra de muzică populară ,,Doina Banatului” din Caransebeş. Vechea denumire a orchestrei era ,,Lazăr Cernescu”. Zona gugulanilor era pe atunci un imens teren inedit, interesant şi original. Caransebeşul era o zonă ce demonstra, cantitativ şi calitativ, posibilităţi de valorificare incomensurabile, în ceea ce priveşte folclorul, entuziast întru descifrarea acestor nestemate, în special a celor muzicale.
Cu ajutorul animatorilor de viaţă culturală de atunci, printre care-i amintim pe Ion Panduru, Nicolae Perescu, Nicolae Albulescu, Octavian Popescu, Virgil Reus, Nicolae Pârvu, dar şi alţii, s-au pus bazele organizatorice ale unui gen de formaţie care îşi găsea corespondentul fericit într-o mare cantitate de material necunoscut până atunci. A mai fost şi o minunată coincidenţă ca, în această zonă, atât de bogată în filonul folcloric nepreţuit şi divers, să convieţuiască valoroşi instrumentişti, unii dintre ei chiar deţinători de creaţii populare muzicale interesante. În vatra cu nestemate spirituale tradiţionale de mare originalitate existau oameni cu preocupări în acest domeniu, şi ne referim aici la instrumentiştii Petrică Vasile, Ioan Puiu, Luţă Ioviţă jr., Tită Stanciu, Gheorghe Bot, Sandu Florea, Ilie Nedelea, Radu Vincu şi alţii, pentru a enumera doar câţiva, pentru că, de fapt, ar trebui să fie citaţi toţi. Ioan Puiu a fost un interpret desăvârşit al viorii, cunoscând foarte bine armonia populară a zonei, cu toate caracteristicile ei, a fost şi un bun pedagog popular, notist, un dascăl la şcoala căruia au fost împărtăşite cunoştinţe multor instrumentişti.
Îmi amintesc de acel început de drum când orchestra a pus în valoare melodii de o structură arhitectonică, de o construcţie melodică cu totul originale, cu instrumentiştii care, uniţi odată în această formaţie, erau de o seriozotate dătătoare de mari satisfacţii. Am preţuit, împreună cu ei, dorinţa de a cânta frumos, ceea ce este foarte important în a deveni profesionist. Începuturile au fost anii de căutări, au fost noutăţile pentru instrumentişti, ca şi pentru noi, soliştii vocali. În ce consta noutatea: fiecare îşi cânta în bună parte propriul repertoriu. Dar mai consta şi în melodiile ce aveau personalitatea formaţiei. Aceasta confirmă de fapt un adevăr permanent al artei: atunci când vrei să exprimi ceva şi exprimi ca tine, nu ca alţii, atunci îţi creezi un drum al tău, şi prin tine îţi creezi personalitatea. Ansamblul ,,Doina Banatului” din Caransebeş şi-a creat personalitatea prin melodiile şi suitele pe care le-a făcut cunoscute, prin haina de exprimare personală. Au fost frumos conjugate cele două împletiri: fondul de creaţie şi fondul de calitate al interpreţilor care au pus în scenă această creaţie. De fapt, o îmbinare a aportului personal şi a celui colectiv. O altă latură importantă a personalităţii acestei formaţii este dată de faptul că interpreţii au cântat ca ei, nu ca alţii. Odată cu trecerea anilor, care însemnau diferite manifestări, festivaluri, turnee, imprimări, colabărări cu artişti deosebiţi din ţară, li se completa şi personalitatea.
Printre soliştii vocali de început, doresc să amintesc doar câţiva: Elena Crasnaniuc, Andrei Jucosu, August Peţak, Stela Aldea, Doinel Puiu, Minodora Nemeş, Ana Pacatiuş, Delia Musunea, Cornelia Daia, Ana Hanţ, Sofia Preda, Maria Sadovan, Antoneta Mandan, Doina Ancuţ, Florentin Iosif, Dimitrie Chepeţan, Livia Ilcău, Rodica Dima, Ilie Artinescu, Maria Tudor, Lia Lungu, Eleonora Bisorca, Iovi Dionisie, Iosif Ciocloda, Valeria Colojoară, Ana Muntean, Achim Nica, Elena Table, Mariana Drăghicescu, Ileana Maciovan, Sandi Tatarici, Ştefan Isac, Daniela Văcărescu, Nicoleta Voitec, Claudia Şerengău.
Printre colaboratorii de la acea vreme se numărau Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Lucreţia Ciobanu, Florentina Vlad, Felician Fărcaşiu, Ana Pop Corondan, Alexandru Grozuţă, Mia Braia, Victoria Darvai, Ion Luican, Aurelia Fătu-Răduţu, Magda Constantinescu, Emil Gavriş, Raveca Săndulescu, Ileana Constantinescu, Victoria Baciu, Ion Cristoreanu, Moise Belmustaţă, Victor Predescu, Marcel Budală, Anişoara Arcaşu, Ştefan Lăzărescu. Libretişti erau Luca Vidu, Mircea Blok, Virgil Reus, Gabi Manolescu, Virgil Şchiopescu şi alţii. Directorii care au condus destinele Ansamblului au fost Ion Panduru, Nicolae Mihăilescu, Nicolae Perescu.
Dintre dansatorii bărbaţi, îi amintim în acest colţ de pagină pe Vasile Gheorghe, Iacob Copăceanu, Gheorghe Copăceanu, Ion Lăzărescu, Iosif Jurma, Alexandru Stoichescu, Lucian Oprea, Afilon Laţcu, Teodor Haiduc, Nicolae Stănescu, Paul Seke, Viorel Jurchiţă, Nicolae Bunei, Miroslav Tatarici, Nicolae Stanciu, Aurelian Cristea, Petru Andraş, Emil Tatarici, iar dintre femei, pe Riţa Toltiş, Maria Seracin, Daliţa Vămăşel, Maria Fiţ, Maia Perescu, Desanca Miloşevici, Maria Miloşevici, Maria Laţcu, Doina Filip, Maria Sârbu, Floarea Gherghinescu, Brânduşa Simeria, Maria Ahman, Constanţa Simescu, Ana Creţu. Instructorii coregrafi care s-au ocupat de ei au fost Ionel Marcu, Petru Pilu, Titus Burducea, Afilon Laţcu, Paul Grădinaru, Petru Izvercianu, Gheorghe Copăceanu, Miroslav Tatarici, Nicolae Bunei.
Printre actorii care au colaborat cu Ansamblul, s-au numărat Vasile Tomazian, Stela Popescu, Amza Pellea, Alexandru Arşinel, Puiu Călinescu, Radu Zaharescu, Florin Piersic şi alţii, momentele vesele fiind susţinute de Zeno Turdeanu – Cluj, Ioan Dobre – Oradea, Gheorghe Papa Nicola – Bucureşti, Damian Gheorghe, Cezarina Oprescu, Mariana Cosac şi alţii.
Palmaresul colaboratorilor este edificator în ceea ce priveşte calitatea acestei formaţii, demonstrând marea sa elasticitate în a acompania interpreţi nu numai din Banat, ci din întreaga ţară.
Orchestra ,,Doina Banatului” şi interpreţii săi au înţeles întotdeauna că o melodie sau alta, din punct de vedere al structurii, al melosului şi ritmicii, nu ne aparţine. Noi, caransebeşenii, ne-am cântat cântecele noastre, le-am popularizat în concerte şi spectacole. Trebuie să mai adaug că există încă suficiente creaţii ale melosului popular în zonă care aşteaptă să fie valorificate de-abia de acum încolo.
Acum, după atâţia ani, trăim un sentiment de mare regret pentru alte foarte multe culegeri folclorice, adevărate perle de creaţie populară, care s-au pierdut, nefiind valorificate la vremea lor. Marele avantaj al folclorului este acela că, el se transmite pe cale orală de la o generaţie la alta, iar marele ,,păcat” este acela că, transmiţându-se astfel şi nestabilizându-se pe un mijloc sigur de comunicare, el se pierde.
Aş dori ca perspectivele să fie la fel de ,,neastâmpărate” ca şi începuturile. Perspectivele formaţiei depind în primul rând de coeziunea ei. Sunt convins că generaţia nouă din această formaţie este deja o generaţie a perspectivei ei. Sperăm că ea va fi sprijinită din plin de către autorităţile locale, şi în special de către domnul primar Marcel Vela, un mare animator de viaţă culturală a oraşului Caransebeş, precum şi de Consiliul Local şi conducerea Casei de Cultură ,,George Suru”.
Cele câteva rânduri pe care le-am exprimat aici nu sunt altceva decât o reflecţie sinceră a unui om care cunoaşte activitatea Ansamblului de la înfiinţarea sa până în prezent. Acum, la ceas aniversar, coordonatorilor, dirijorilor, instructorilor, orchestranţilor, soliştilor vocali şi dansatorilor, le urăm să onoreze şi în continuare publicul spectator cu cele mai alese momente de înaltă ţinută artistică şi emoţională.
Sincere felicitări şi urări de bine, de frumoase realizări, şi să rămână pe mai departe ,,fruncea” şi fala bănăţenilor!
Doinel Puiu MĂRGINEANU
