În cursul săptămânii trecute, Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, cu sediul la Caransebeş, a organizat două expoziţii la două instituţii de învăţământ din Reşiţa, acţiuni care s-au suprapus cu manifestarea intitulată generic „Şcoala altfel”.
Prima a fost vernisată luni, 7 aprilie, la Colegiul Tehnic Cărăşean Reşiţa, sub titlul „Arhivele şi industria bănăţeană”, şi a reunit 55 de documente. A fost vorba despre o expoziţie cumva atipică, în sensul că a fost mai mult „foto” decât „documentară”, fiind bazată pe fotografii, toţi cei care au fost prezenţi la vernisaj putând să vadă cu propriii ochi ce a însemnat industria cărăşeană în ultima sută de ani.
„Spaţiul actualului judeţ Caraş-Severin a fost caracterizat printr-o activitate industrială intensă, la Reşiţa, la Bocşa, la Oraviţa, Moldova Nouă, Dognecea, Ocna de Fier sau Anina, activitate pe care noi am încercat să o surprindem în această expoziţie. Activitatea industrială în respectivul areal a debutat odată cu intrarea acestui spaţiu în stăpânire austriacă, iar în secolul al XVIII-lea sunt mărturii despre asemenea activităţi de exploatare a minereurilor, de exploatare a lemnului, pentru activităţile industriale, bocşele de cărbuni şi toate aceste activităţi se leagă una de alta. Din punct de vedere al activităţilor industriale, le întâlnim pe cele de dinainte de activitatea St.E.G.-ului, apoi înfiinţarea St.E.G.-ului, în anul 1855, a U.D.R.-ului în 1920 şi până în 1924, iar noi am încercat să surprindem prin fotografie aceste realităţi industriale”, ne-a spus Ovidiu-Laurenţiu Roşu, şeful Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale.
Cea de a doua expoziţie, intitulată „Literatura bănăţeană în Arhive”, a fost găzduită miercuri, 9 aprilie, de Amfiteatrul Colegiului Naţional „Mircea Eliade” din Reşiţa, la ea luând parte elevi şi reprezentanţi ai acestei instituţii de învăţământ. Ea a cuprins un număr de 81 de exponate, şi asta în ciuda faptului că în Arhive nu se găsesc, de obicei, acest tip de documente. Ovidiu-Laurenţiu Roşu le-a vorbit celor prezenţi despre Fondul scriitorului Petru Vintilă, din Caransebeş, care a trăit la Bucureşti, şi despre Fondul Familial „Boşcaiu”, din Oţelu Roşu.
Expoziţia cuprinde epigrame, scrisori de pe front, scrisori obişnuite, lucrări publicate sau rămase în manuscris, care reconstituie o lume caracterizată printr-un interes deosebit pentru literatură, şi nu este vorba doar despre învăţaţi, cărturari, intelectuali, ci şi de cei din straturile de jos ale societăţii – oameni simpli –, deoarece este ştiut că spaţiul bănăţean de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX era caracterizat prin fenomenul ţăranilor scriitori şi gazetari, cum ar fi Tata Oancea la Bocşa, într-un fel sau altul toţi aceştia regăsindu-se în Arhive.
„Din genul memorialistic, am prezentat elevilor câteva lucrări de acest gen, redescoprite în ultimii ani. Este vorba despre o lucrare a lui Petru Vintilă, tatăl scriitorului Petru Vintilă, un om simplu, un om care a lucrat în Armată şi care a participat la ambele Războaie Mondiale şi care, la vârsta bătrâneţii, şi-a aşternut pe hârtie trăirile, atât cele din Cruşovăţul natal, până la vârsta de 18 ani, cât şi din perioada pe care a petrecut-o în război. Fiind recrutat în Regimentul 43 Infanterie din Caransebeş, a plecat cu acesta la Icin în Boemia, a ajuns pe frontul din Italia, la Doberdo, pe râul Isonzo, unde a avut experienţe tragice, a plecat în Munţii Tirolului, sfârşitul războiului găsindu-l acasă. Tot din acest gen memorialistic îl avem pe Pavel Jumanca, un prolific scriitor, din informaţiile orale pe care le deţinem se pare că el a scris peste 200 de caiete de memorii, monografii şi alte însemnări, în momentul de faţă în Arhivele Naţionale de la Caransebeş noi păstrând aproximativ 20 dintre aceste caiete, dar sunt semnale că pe la colecţionari şi pe la rude mai există şi altele. Acest om prezintă realităţile Caransebeşului din perioada 1904-1914 şi apoi realitatea dură a războiului, pe care l-a făcut ca soldat în Armata Austro-Ungară, trecând graniţa în România şi devenind fugar pentru Imperiu. A ajuns apoi lucrător într-o fabrică de grenade de lângă Târgovişte, s-a retras cu frontul din Moldova, neştiind nimic despre familia sa timp de patru ani, abia în 1918 întorcându-se în Caransebeş”, ne-a mai spus Ovidiu-Laurenţiu Roşu.
Sonia BERGER