– Stimată doamnă Mariana Dănescu, ştim că instituţia pe care o conduceţi aniversează în aceste zile 65 de ani. Spuneţi-ne câteva cuvinte despre istoria ei…

– Actuala Şcoală de Arte şi Meserii „Ion Românu” din Reşiţa s-a înfiinţat în primăvara anului 1948, sub denumirea Conservatorul Muncitoresc de Muzică şi Artă Dramatică. Prima audiţie a avut loc în 26 iunie, acelaşi an, la ora 17, la Casa Muncitorească. A fost necesară înfiinţarea unei astfel de instituţii, deoarece Reşiţa era o localitate cu o tradiţie foarte, foarte intensă şi puternică. Extrem de mulţi locuitori ai oraşului erau educaţi în spiritul muzicii şi al dorinţei de a face muzică. Erau foarte multe formaţii artistice aici, pe vremea aceea se ţineau concerte private în diferite locaţii, pur şi simplu în casele oamenilor, unii dintre cei recunoscuţi pentru aceasta fiind cei din familia Opelz, care găzduia serate muzicale. Astfel, la un moment-dat s-a simţit nevoia ca această dorinţă a reşiţenilor să fie canalizată şi să fie, într-un fel, dirijată, organizată, şi astfel a luat fiinţă Conservatorul Muncitoresc de Muzică şi Artă Dramatică. Sub această denumire, instituţia a funcţionat până în 1953, an în care şi-a schimbat titulatura în Şcoala Populară de Artă. De atunci, instituţia şi-a schimbat denumirea în diverse feluri, până când astăzi a ajuns să se numească Şcoala de Arte şi Meserii „Ion Românu”.

– Apropo, cum s-a ajuns la adăugarea acestui nume în titulatura instituţiei?

– Şcoala se numeşte „Ion Românu” pentru că, în 1948, cel care a înfiinţat-o a fost Ion Românu. Există şi o carte despre această personalitate, scrisă de Ioan Tomi, volum apărut cu cofinanţarea Şcolii noastre, fiindcă am considerat că merită să-i aducem un omagiu celui care a înfiinţat această instituţie şi, în acelaşi timp, a fost un muzician şi un om de cultură desăvârşit. Totodată, el a fost şi directorul Şcolii până în 1953. Lui i-au urmat în perioada 1953-1954 Sever Damşa şi Ioan Făgeanu, iar din 1954 până în 1973 director a fost profesorul de muzică Carol Tirier. Apoi, din 1973 până în 1983 director a fost Adrian Micşa, cu specificaţia că în 1975 şi 1976, când Adrian Micşa a fost în Armată, a fost suplinit de Petru Galiş, un renumit artist plastic, un om care a creat foarte multe talente şi mulţi elevi de-ai domniei-sale sunt acum pictori renumiţi. Din 1983 şi până în 1985, instituţia a fost condusă de Doru Morariu, dirijor, un mare muzician, căruia i-a urmat Velişcu Boldea, din 1985 până în 1990, din 1986 având ca director-adjunct pe Mariana Dănescu, la vremea respectivă Mănescu, pentru ca din ianuarie 1991 Mariana Dănescu să devină director plin al instituţiei, până în prezent.

– Cu ce secţii a funcţionat Şcoala la începuturile ei?

– Când a pornit la drum, în cadrul instituţiei erau secţiile de pian, clase de canto, de vioară, clasă de dramă, cu profesorul Tănase, de balet, clasă de instrumente de suflat. Chiar de la început şi până în prezent, Şcoala a avut aproximativ 4.300 de elevi, de cursanţi mai bine zis, pentru că instituţia noastră este o şcoală cu profil de arte, deci oamenii vin aici în timpul lor liber. Avem avantajul că la noi nu există limită de vârstă, aici putându-se înscrie şi adulţi, şi adolescenţi şi copii de grădiniţă, într-un cuvânt toţi cei care doresc să se perfecţioneze sau să înveţe să cânte, să picteze, toţi cei care au avut un vis pe care nu şi l-au putut împlini… Şcoala noastră poate să le ofere această posibilitate.

– Haideţi să vorbim puţin şi despre cei care au trecut pe aici.

– Sigur că, pe lângă profesorii renumiţi pe care i-a avut Şcoala la început, sunt şi absolvenţi cunoscuţi acum, care au trecut prin instituţia noastră şi i-aş aminti aici pe Anton Zeman, pe Damian Vulpe, pe Sabin Păuţa, pe Stela Enache, sau, mai nou, Walter-Mihail Klepper, acestea fiind doar câteva dintre cele mai reprezentative personalităţi din lumea muzicii care au trecut prin această şcoală. Avem însă şi în domeniul artelor plastice oameni deosebiţi, pictori care sunt recunoscuţi, cum ar fi Kurta Cazimir, fraţii Bucur, Cristea şi Matei Mircioane, Nicolae Dumitru Vlădulescu sau Felicia Selejan. Sunt acestea doar câteva nume de rezonanţă care sunt implicate în viaţa culturală a oraşului şi, sigur, în mişcarea artistică a ţării. Nu aş vrea să omit Clasa de balet, amintind câteva nume care au trecut pe aici şi şi-au clădit o carieră în domeniu. Una dintre fete are o şcoală privată în Beirut, una dintre fostele mele eleve este acum profesor la noi la şcoală, a absolvit liceul de specialitate şi a ales să se întoarcă şi să predea aici, Loredana Penţa, Camelia Cioată, Mirela Cioată, sunt doar câteva puţine nume ale celor care au trecut prin această şcoală.

– Cu ce altceva vă puteţi mândri în acest moment aniversar?

– De-a lungul timpului, Şcoala a avut diverse formaţii, cum ar fi cea de muzică de cameră, condusă de directorul Conservatorului, „Capela Banatică”, o formaţie corală condusă de Adrian Micşa, formaţia „Traditional Jazz Band”, a Şcolii Populare de Artă, formată din profesori ai instituţiei, de la Şcoala de Muzică, activând sub patronajul nostru din 1979 şi desfiinţată în 1989. A mai fost, de asemenea, formaţia „Panorama”, de muzică uşoară, în care erau cuprinşi profesori ai Şcolii şi absolvenţi ai instituţiei, iar acum există Ansamblul „Reşiţeana”, formaţie de cântece şi dansuri, care funcţionează pe lângă Şcoala Populară de Arte din 2003. Aş mai aminti, tot aici, Fanfara de copii de la Bănia, care a fost secţie externă a Şcolii de foarte mulţi ani, şi acum, adică de anul trecut, îi considerăm formaţia instituţiei noastre.

– Pentru că am ajuns în prezent, spuneţi-ne, câte clase activează aici, la dumneavoastră, şi ce servicii oferiţi celor dornici să vă treacă pragul?

– În momentul actual, avem Secţia de muzică, care are clase de orgă, acordeon, pian, canto – muzică uşoară, muzică clasică şi muzică populară –, instrumente de suflat, vioară, chitară şi percuţie. Secţia de arte plastice, arte vizuale, avem clasă de pictură, de artă decorativă – design şi design industrial, şi, mai nou, încercăm o Secţie de sculptură. Avem apoi Secţia de coregrafie, cu dans clasic, balet, şi cu dans popular. Pe lângă secţiile de la sediu, Şcoala mai are şi secţii în judeţ, pentru că instituţia noastră este una de rang judeţean, aflându-se şi sub patronajul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, avem şi secţii externe, la Anina – o clasă de pictură, la Prigor, o clasă de artă populară, de cusături, unde confecţionăm şi costume populare, precum şi pictură pe sticlă, la Bănia avem Fanfara de copii, la Bocşa avem, de anul acesta, o clasă de pictură, şi mai încercăm să înfiinţăm, tot la Bocşa, o clasă de instrumente de suflat, de canto, dar procesul este deocamdată în curs de desfăşurare. Pe parcursul anilor, însă, Şcoala a avut nenumărate secţii, una dintre cele mai importante fiind cea de film, respectiv Cineclubul de la Oţelu Roşu, am avut o secţie puternică de cusături la Marga, condusă de doamna Jompan, am avut clase de fotografie, am avut fanfară la Lăpuşnicu Mare, la Oraviţa, cam peste tot în judeţ Şcoala şi-a pus amprenta în diferite perioade. Din păcate, la momentul actual nu putem să ne oferim serviciile la nivelul cererii, pentru că cererea este foarte mare, sunt foarte mulţi doritori, dar numărul de posturi este foarte mic, nu avem cadre cu care să pot să dirijez toată activitatea. Aş mai adăuga că cursurile la Şcoala Populară de Arte sunt între 3 şi 5 ani, iar după absolvirea unui curs se primeşte o diplomă care atestă, într-un fel, calitatea de interpret sau de absolvent de balet, însă acestea nu ţin loc de diplome de studii superioare, ci îţi atestă un curs pe care l-ai făcut la un moment-dat. Aceste diplome nu se pot elibera decât în momentul în care cursantul absolvă cei 3 sau 5 ani, atâţia câţi sunt alocaţi cursului respectiv. Structura anului şcolar este aceeaşi cu cea a anului şcolar din învăţământ, există catalog în care se pun note, se încheie medii, la sfârşitul anului şcolar se dau nişte teste, un fel de examen pentru promovarea în anul următor. Pe lângă clasele de învăţământ, deci cele strict de artă, de specialitate, se fac şi ore de teorie, de istorie a muzicii şi a artelor sau a folclorului, care sunt obligatorii, fiindcă nu este suficient să te înscrii la canto, spre exemplu, şi să faci doar o oră, eşti obligat să faci şi orele de teorie şi solfegii, iar în anii doi şi trei, orele de istoria muzicii sau de folclor. Noi ţinem la aceste cursuri teoretice, pentru că considerăm că fără ele nu eşti desăvârşit. Nu ni se pare normal să nu ştii să citeşti o partitură, după ce ai absolvit o Şcoală de arte, să nu ai o cultură muzicală cât de cât. Ne dorim nişte oameni care să ştie să asculte un concert, să aibă o cultură muzicală sau în domeniul artelor plastice.

– Înţeleg că momentul aniversar, respectiv cei 65 de ani de la înfiinţarea Şcolii, va fi marcat printr-un program amplu.

– Aşa este. Manifestările vor începe în data de 2 octombrie, la ora 12, la Palatul Cultural din Reşiţa, când va fi deschiderea festivă, lansarea monografiei „De la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică, la Şcoala Populară de Arte şi Meserii «Ion Românu»”, de Vasile Mircea Zaberca, apărută la Editura TIM, şi înmânarea de diplome şi plachete aniversare. Tot miercuri, 2 octombrie, la ora 19, va fi un spectacol de jazz la Palatul Cultural, cu formaţia „Snaco Dixieland Jazz Band”, din Sibiu. În 3 octombrie, dimineaţa va fi o deplasare cu invitaţii la Anina, de unde se va merge cu „Mocăniţa” până la Oraviţa, unde vom vizita Teatrul Vechi şi Muzeul Farmaciilor. La ora 19, la Reşiţa va fi un spectacol de folclor intitulat „Cânt şi joc de sărbătoare”, tot la Palatul Cultural, în care vor evolua Ansamblul de Cântece şi Dansuri „Reşiţeana”, Camelia Ceocu-Bojin, Zorica Savu, Ramona Viţa, Cătălina Pâşlea şi Narcis Goian, dirijor Nichita Mihai, coregrafia Niţu Moica. Vineri, 4 octombrie, va fi o întâlnire cu directorii de Şcoli de Arte Populare din ţară, la sediul instituţiei noastre şi vom vizita Muzeul de Locomotive. Vor veni aici 30 de persoane, oameni de cultură de la Baia Mare, Satu Mare, Suceava, Piteşti, Zalău, Brăila, Cluj-Na­poca, Bistriţa, Timişoara şi Oradea.

– Un cuvânt de încheiere?

– Mi-aş dori ca, dacă printre cititorii ziarului dv. se află absolvenţi, profesori sau prieteni ai Şcolii Populare de Arte „Ion Românu” care vor să participe la momentul nostru aniversar, să o facă fără să ezite. Noi îi invităm pe această cale şi îi aşteptăm cu mare drag.

Bogdan NAUM