Într-un oraş cu o populaţie destul de mică comparativ cu alte centre urbane din România, unde artele plastice erau promovate prin instituţii trainice, unde se aşezau şi creau pictori şi sculptori aşezaţi de istorie în galeria marilor artişti plastici români, în Caransebeşul interbelic arta plastică, îndeosebi pictura, a fost promovată de câţiva artişti care au trăit într-un climat pe care singuri şi l-au creat.
De acest oraş se leagă numele unor pictori precum Gheorghe Baba, Bartolomeu Delliomini, Armin Schwartz, Leon Biju şi Corneliu Baba. Acesta din urmă, cu o carieră artistică remarcabilă.
Câţiva dintre pictorii caransebeşeni au practicat şi pictura bisericească, şi în acest context îi amintesc pe Gheorghe Baba, ajutat la multe lucrări şi de fiul său, Corneliu, şi de Bartolomeu Delliomini.
Gheorghe Baba (1863-1953), bine cunoscut şi dinainte de Marea Unire prin lucrările de pictură bisericească din Vechiul Regat, a participat ca pictor de şevalet la multe expoziţii colective şi şi-a organizat propriile expoziţii în oraşe din Banat, Ardeal şi Muntenia.
În anul 1922, împreună cu fiul său Corneliu, a organizat o expoziţie de anvergură în oraşul Lugoj. Tatăl a expus peisaje, iar fiul s-a remarcat prin capete de studiu şi naturi moarte. Demn de remarcat este faptul că, în mai puţin de o săptămână, toate tablourile expuse au fost vândute, strângându-se o sumă mare pentru acei ani, 72.000 de lei, din care familia a putut trăi aproape doi ani.
Pictorul Gheorghe Baba a participat cu tablouri la Expoziţia de pictură, sculptură, artă industrială şi casnică, găzduită de Castelul Huniazilor din Timişoara, deschisă la 28 august 1923, expoziţie pregătită de Asociaţia bănăţeană de arte frumoase, care era constituită din pictori, graficieni, sculptori, arhitecţi şi „iubitori ai artelor frumoase din Banat şi judeţele vecine”. Cu lucrări de pictură au fost prezenţi artişti din Timişoara, Lugoj şi Arad, remarcat fiind şi Virgil Simonescu din Lugoj.
În anii următori a organizat expoziţii la Caransebeş, Lugoj, Timişoara, Craiova şi Ploieşti. În ianuarie 1931, posibil după participarea la expoziţia găzduită de Liceul „Traian Doda” cu ocazia Adunării generale a ASTREI la Caransebeş, în noiembrie 1930, Gheorghe şi Corneliu Baba au organizat în oraş o expoziţie de pictură în localul comerciantului G. Grünberger, fostul sediu al Băncii Sebeşana. Corneliu Baba avea atunci 25 de ani şi îşi pregătea un viitor strălucit în pictura românească din secolul al XX-lea.
Încă din primii ani ai secolului trecut, Gheorghe Baba va picta biserici în judeţele Dolj, Mehedinţi şi Romanaţi, din Vechiul Regat, adoptând stilul pictorului Gheorghe Tattarescu. După Marea Unire, a pictat biserici în judeţul Prahova, în Banat şi chiar în Ardeal. Biserica din Simeria a pictat-o în anul 1922, în anul 1926 i-a fost încredinţată pictura bisericii din Bogâltin, operă realizată împreună cu fiul său Corneliu. În anii următori, cei doi au pictat bisericile din Peştere şi Măru, unde şi-au arătat orientarea spre stilul neobizantin, utilizat cu multă măiestrie.
Dar cea mai reprezentativă rămâne pictura din Biserica ortodoxă din Oţelu Roşu (fost Ferdinand), angajată de cei doi pictori la 3 iulie 1937, cu suma de 228.500 de lei. În oferta lor se precizează următoarele: „Întreaga pictură va fi executată în stil bizantin, cerut de Biserica noastră ortodoxă, şi în condiţiuni tehnice şi artistice ireproşabile”.
Recepţia lucrărilor la biserica din Oţelu Roşu s-a desfăşurat în 8 noiembrie 1938 şi priveşte atât calitatea construcţiei, cât şi cele referitoare la pictură şi sculptură. În comisia de recepţie se regăseau protopopul Isaia Suru din Caransebeş, ing. Mihail Cloşan în calitate de expert tehnic, ing. Eugen Pucerea – directorul administrativ al Uzinei Ferdinand, cei doi pictori caransebeşeni, antreprenorul Iosif Buschbacher ş.a.
În documentul de recepţie, pictura este prezentată astfel: „Întreaga pictură este executată de pictorii Gheorghe Baba şi fiul său Cornel Baba din Caransebeş. Lucrarea a fost angajată în anul 1936, luna martie, 15. Întreaga biserică are ornamentaţia şi pictura executată peste tot în stil curat bizantin. Tehnica este în ulei mat, conform angajamentului şi cerinţelor iconografice impuse de biserica ort. rom. Din executarea acestei lucrări se vede că dnii pictori au ţinut să împodobească cu multă conştinciozitate şi artă această biserică care poate servi de model şi altor pictori şi că sunt perfect cunoscători atât ai stilului bizantin, cât şi al tehnicii unei lucrări decorative. Între ornamentaţii şi numeroase tablouri murale dnii pictori au ştiut să păstreze o perfectă armonie, atât în privinţa stilului, cât şi în privinţa coloritului. Toţi vizitatorii care au trecut pe la această biserică, oameni cu greutate morală ca Execelenţa Sa dr. Alexandru Marta, rezident regal din Timişoara, P.S.S. Episcopul Grigorie Leo al Argeşului, profesorii Fundaţiilor Regale care au fost în vara anului 1938 pe Valea Bistrei etc., au fost încântaţi de această pictură. Mai ales faptul că pictura este executată în stil curat ortodox român (singura biserică cu o astfel de pictură în întreaga regiune, afară de biserica de la Mărul tot de dânşii pictată) impresionează mult pe cei ce o vizitează. Aproape din fiecare colţ al sfintei biserici se degajează misticismul caracteristic bisericii noastre din strămoşi. (…). Pictorii merită admiraţia noastră a tuturora pentru această neîntrecută lucrare făcută aşa cum cer legile iconografiei bizantine. Pictorii au merit deosebit şi pentru faptul că ei sunt aceia cari au început în acest colţ de ţară să picteze pentru prima dată în stilul acesta. Pictura aceasta va fi un exemplu şi îndemn pentru alţii. Întreaga lucrare de pictură şi ornamentaţie a costat 334.100 lei, cari sumă a fost achitată în întregime pictorilor de comitetul de construcţie”.
Această lucrare de artă a fost ultima a celor doi pictori caransebeşeni, care şi astăzi stârneşte admiraţia celor care calcă pragul sfântului lăcaş din Oţelu Roşu, înălţat atunci când numărul românilor ortodocşi care lucrau în uzina de pe malul râului Bistra era destul de mare.
Gheorghe Baba, care ani de-a rândul a fost preşedinte şi preşedinte de onoare al Societăţii de vânătoare „Căprioara” din Caransebeş, s-a retras spre sfârşitul vieţii în Bucovina, unde o fiică a sa era farmacistă. Acolo, în localitatea Frasin, la vârsta de 89 de ani, a încetat din viaţă. Mai târziu, osemintele au fost aduse la Caransebeş şi aşezate lângă cele ale părinţilor săi.
Despre Gheorghe Baba reţinem o afirmaţie întru totul cumpănită şi adevărată: „Prin Gheorghe Baba se asigură continuitatea între pictura bănăţeană a secolului al XIX-lea şi pictura românească de azi, ce şi-a găsit un strălucit slujitor în fiul său, maestrul Corneliu Baba”. Este un mare adevăr rostit de Ion Frunzetti, în anul 1957.
Corneliu Baba rămâne cel mai reprezentativ pictor care a trăit şi creat în oraşul Caransebeş. Între anii 1921-1924, a urmat clasele V-VII ale Liceului „Traian Doda” din Caransebeş, ca elev la cursurile de zi, dar şi ca elev particular. Sunt anii în care va ucenici pe lângă tatăl său şi va avea bucuria primului succes ca artist, în urma expoziţiei din oraşul Lugoj.
Corneliu Baba este autorul tabloului care îl reprezintă pe dr. Iosif Iuliu Olariu, fost director al Institutului Teologic Diecezan din Caransebeş până în anul 1920, când a decedat. Tabloul a fost achiziţionat de către diaconul Ioan David, profesor la Academia Teologică, în urma şedinţei festive din 30 ianuarie 1934 (Sfinţii Trei Ierarhi) a Societăţii de lectură „Ioan Popasu” a studenţilor teologi, desfăşurată la Lugoj. Achiziţionarea a fost făcută în semn de respect pentru marele teolog caransebeşean. Semnalăm şi oferta făcută de Gheorghe Baba în februarie 1934 pentru un portret în ulei a protsincelului dr. Iosif Iuliu Olariu, solicitând Consiliului eparhial suma de 4.000 de lei, însă tabloul a fost achiziţionat cu suma de 3.000 de lei. Este posibil să fie vorba despre acelaşi tablou, pictat de Corneliu Baba, păstrat cu pioşenie astăzi de către Episcopia Caransebeşului şi aşezat la loc de cinste în Sala mare de festivităţi a acesteia.
Contemporan cu pictorul Gheorghe Baba a fost Bartolomeu Delliomini (1864-1930), italian după părinţi, născut la Luncani, judeţul Timiş. Încă din anul 1890, s-a stabilit pentru totdeauna în oraşul Caransebeş. Ca şi Gheorghe Baba, şi-a risipit opera de şevalet, fiindu-ne cunoscute câteva tablouri ale unor personalităţi legendare ale poporului român: Mihai Viteazul (tabloul este în posesia Muzeului din Caransebeş), a mucenicilor ardeleni Horia, Cloşca şi Crişan, şi al lui Tudor Vladimirescu.
S-a afirmat şi ca pictor bisericesc, în anii de după Marea Unire, pictând bisericile din Criciova (1923 şi 1929), Sârbova (1924) şi Zăgujeni (1919).
Şi tot în Caransebeş a trăit şi pictat Armin Schwartz, recomandat în anul 1924 de către Primăria locală pentru participare, împreună cu Gheorghe Baba, la un Salon al artelor găzduit de Inspectoratul Artelor din Oradea.
Amintim şi alte expoziţii ale altor artişti plastici. La începutul lunii februarie 1930, a expus în Caransebeş „un tânăr pictor bănăţean” Diodor D. Dure, iar în toamna anului 1932, colonelul D. Rădulescu, comandantul Regimentului 96 Infanterie, a organizat la 1 septembrie o expoziţie cuprinzând „tablouri admirabile” din creaţia proprie, găzduită de comerciantul L. Gutschmidt.
Cu rădăcini în Caransebeş, dar afirmat în Capitală, a fost şi pictorul academic Leon Biju, cu peisaje remarcate de Calendarul Minervei şi Minerva. Enciclopedie Română.
Constantin BRĂTESCU
