Cu siguranţă că de multe ori v-aţi întrebat ce e perfecţiunea. Nu neg că şi eu mi-am pus aceeaşi întrebare de nenumărate ori. Însă singurul răspuns pe care l-am primit, în urma analizei mele, a fost că fiecare are propria „perfecţiune”. Fiecare om găseşte altă fiinţă sau alt lucru perfect.

E greu, însă, atunci când crezi cu tărie în ceva, atunci când ai impresia că ţi „s-a aşternut” perfecţiunea la picioare exact ca un covor de frunze dintr-un parc, toamna, atunci vei fi complet fericit şi vei uita cu totul că te înconjoară lucruri de o imperfecţiune-câteodată-rară.

Sunt încă o fiinţă mică, care speră la mai multă iubire, la o lume mai bună sau, mai simplu, la o lume altfel. Sper ca bolnavii să devină sănătoşi, săracii să devină bogaţi, cei răi să devină buni, iar noi, ceilalţi, să privim altfel tot ce ne înconjoară.

Într-o simplă vară, am căutat cu disperare să mă ascund de toate acestea. Şi mare mi-a fost mirarea! Mi-am găsit perfecţiunea la Râul Alb. Eram ceea ce mulţi numesc puştoaică şi am aplicat, recunosc, întâmplător, la Tabăra Naţională „Reporter XXI”. Timp de şapte zile, m-am deconectat de la tot ce însemna oraşul meu, lumea mea, şi mi-am creat propria bucăţică de univers. Am învăţat enorm, am trecut prin multe experienţe, datorită cărora astăzi scriu aşa cum o fac. Mi-am lăsat acolo o parte a sufletului, amintirile întâmplărilor trăite şi prieteniile legate, neputând însă să le uit vreodată. Mi-am dat voie să trăiesc un an, an în care am simţit apăsare şi gol, dor de tot ce era acolo. Însă când am aplicat a doua oară şi am fost din nou acceptată, ştiam că îmi voi recupera bucăţica de univers lăsată în urmă.

Îmi aduc aminte că am scris în formular că asemăn tabăra cu un roller coaster, deoarece, exact cum roller coaster-ul are suişuri şi coborâşuri, aşa şi tabăra a alimentat în mine momente în care am râs cu o poftă imensă, dar am şi plâns pentru despărţire. Mi-am făcut prieteni din toate colţurile ţării, cu toate accentele, vocile şi ideile posibile. Am fost actori, regizori şi jurnalişti, fiecare făcându-şi treaba în cel mai bun mod cu putinţă. Anul trecut l-am sfârşit prin despărţiri –aproape de răsărit –, o noapte albă şi mult somn după ce am ajuns la destinaţia finală.

Anul acesta, în luna august, sper să fiu acceptată pentru a treia oară şi sper ca experienţa să se repete. „Atelier 14” va fi un fenomen incredibil, exact cum au fost „Ateleier 13” şi „Reporter XXI”. Nici nu mă aştept la altceva de la oamenii mei…

Aşadar, tineri între 14 şi 25 de ani, vă invit să faceţi parte din ceea ce numim familia noastră, din fenomenul „Atelier 14” !

Anitta-Alexandra PELIN

Liceul Pedagogic „C.D. Loga”