Sub directa administrare a Primăriei oraşului Caransebeş s-au aflat, între anii 1919-1941, imobile de mare valoare, terenuri agricole, păşuni, pădure, poduri şi podeţe, străzi şi drumuri, dar şi multe fonduri şi fundaţii create înainte de 1919, unele la sugestia autorităţilor maghiare. În evidenţele Primăriei se aflau, la 31 decembrie 1919, terenuri agricole, păşuni şi alte terenuri denumite „alodiale”, în valoare de 1.180.800 de coroane. Era proprietară asupra a 10 intravilane şi 14 edificii în valoare de 625.000 de coroane. Valoarea totală a fondurilor şi fundaţiilor se ridica la 274.401 coroane. Fondurile cele mai importante erau: Fondul alodial de 79.066 cor., Fondul de pensie de 57.136 cor., Fondul grăniceresc de 38.884 cor. şi Fondul sărăcesc de 17.135 cor. Totodată, Primăria administra anumite drepturi precum dreptul de târg, dreptul de vamă asupra podurilor de la intrarea în oraş ş.a., care depăşeau suma de 50.000 de coroane.
În anul 1929, averea imobiliară a Primăriei se ridica la suma de 14.157.840 de lei, fiind formată din clădirea Primăriei, clădirea cea veche a Primăriei, Fabrica de gheaţă, Abatorul, Podul de fier peste râul Timiş către Lugoj şi terenurile şi izlazul amintite anterior.
La acestea se cuvin a fi adăugate: placa de marmură din Sala mare a Primăriei, în valoare de 14.000 de lei, care amintea de momentul istoric din decembrie 1918, şi tabloul primului primar al oraşului, Ioan Brancovici.
În anul 1939, după reevaluarea bunurilor imobile aflate în proprietatea Primăriei, valoarea acestora, fără terenuri, fâneţe, păşuni etc., se ridica la 9.640.000 de lei. Clădirea cinematografului, inclusă pentru prima dată în inventar, era evaluată la 1 milion de lei. Tot pentru prima dată sunt incluse în zestrea oraşului cele două busturi, ale lui Ioan Popasu şi Iosif Iuliu Olariu, precum şi soclul din marmură unde fusese amplasată în 1906 statuia lui Franz Josef I.
Prin Reforma Agrară, oraşul Caransebeş a primit în anul 1929 o păşune alpină în suprafaţă de 740 de jugăre cadastrale, punerea în posesie având loc la 12 august 1940. Păşunea alpină era formată din teritoriile Obârşia, Gura Bistricioarei, Cleanţul Roşu şi Turcelul. Împroprietărirea cu păşune alpină s-a impus pentru a satisface cererile celor care nu erau grăniceri şi nu puteau păşuna pe vechea păşune a oraşului, folosită încă din vechime.
În anii 1940-1941, din situaţiile solicitate de autorităţile superioare, rezultă următoarele: vatra oraşului era de 191 ha, drumurile şi străzile ocupau 25 ha, terenuri degradabile erau în suprafaţă de 74 ha, ape şi bălţi – 20 ha. Populaţia oraşului, împreună cu Primăria beneficiau de 1.411 ha teren arabil, 1.327 ha fâneţe naturale, 228 ha livezi, 1.363 ha păşuni, 385 ha păduri şi 1 ha cu vii.
Străzile din oraşul Caransebeş însumau în anul 1935 un total de 25.839 m.l., din care în oraş 21.333 m.l., în Teiuş 2.300 m.l., iar în Caransebeşul Nou 2.206 m.l.
După instaurarea administraţiei româneşti în oraş, s-a impus modificarea denumirilor unor străzi care aminteau de perioada de dominaţie maghiară. În luna noiembrie 1919, fruntaşii vieţii publice româneşti din oraş, în frunte cu Episcopul dr. Elie Miron Cristea, au hotărât schimbarea denumirilor unor străzi, renunţându-se la denumiri precum: Strada Constantin Burdia, Strada Wekerle ş.a. Acestea au fost înlocuite cu altele noi: Piaţa Unirii, Strada Ardealului, Strada Episcop Popasu, Strada General Traian Doda, Grădina (Parcul) General Dragalina ş.a.
Extinderea oraşului şi creşterea numerică însemnată a populaţiei au determinat Consiliul local să ia măsuri pentru numerotarea caselor şi verificarea şi îmbunătăţirea denumirii străzilor la sfârşitul anului 1927. Se confrunta administraţia locală în acei ani şi cu o nealiniere a caselor chiar în centrul oraşului, impunându-se răscumpărarea unor terenuri mici ca suprafaţă, dar absolut necesare sistematizării. Într-o asemenea situaţie se aflau străzi precum Strada Liceului, Piaţa Unirii ş.a. Abia în anul 1930, Consiliul comunal a propus şi a aprobat noi denumiri pentru un număr însemnat de străzi, cele mai multe păstrându-se până în zilele noastre. Le redăm în continuare: Strada Varului a devenit Strada Cetăţii; Strada Focului a devenit Strada Meseriaşilor; Piaţa Grânelor a devenit Strada Orşovei; Strada Scăldătorilor a devenit Strada Dr. Ion Sârbu; Strada Abatorului a devenit Strada Teiuşului; Strada Timişului a devenit Strada Protopop Ioan Tomiciu; Strada Mică a devenit Strada Eftimie Murgu; Strada Apei a devenit Strada Crişan; Strada Câmpului a devenit Strada Traian; Strada Gheţăriei a devenit Strada Cloşca; Strada Cimitirului a devenit Strada Romanilor; Dâlma Mică a devenit Strada Baba Novac; Dâlma Mare a devenit Strada Dâlmei.
În tabelul cu străzile noi apare, la 11 august 1930, şi strada Efrem Zăcan.
Constantin BRĂTESCU
