Şi un scurt istoric al activităţii culturale a Slătinarilor
În toate satele bănăţene, din cele mai vechi timpuri, la cele mai însemnate sărbători – Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza (de obicei la Sărbătorile de iarnă), fiind noaptea mai lungă –, pe lângă jocul (hora) de ziuă, se organizau şi baluri, dar fără a avea o anume denumire. În prezentul articol vă voi dezvălui cum s-a născut – şi se continuă şi în ziua de azi – ,,Balul Izmenelor”, atât în Banatul de Munte, cât şi în unele localităţi aflate dincolo de graniţele Banatului.
În anul 1976, am fost numit la Slatina Timiş, ca secretar-adjunct cu Propaganda, având ca sarcină şi probleme de Învăţământ şi Cultură. Partea de Învăţământ s-a derulat în condiţii excepţionale, având în comună cadre didactice cu înaltă pregătite profesională (vezi articolul din nr. 112, semnat de prof. Gheorghe Zeicu), care mi-au uşurat munca în acest domeniu, lucru pentru care le mulţumesc pe această cale, căci o mare parte dintre aceştia mi-au fost şi mie profesori. În schimb, în domeniul cultural, având o bază puternică în toate satele comunei – şi anume, la Ilova solişti vocali, brigadă artistică şi grup de fluieraşi care au ajuns până la faza finală pe ţară, la Sadova Nouă solişti vocali şi căluşari care, de asemenea, au ajuns până la fazele finale, la Sadova Veche grup vocal, dansuri, teatru, brigadă artistică (limba germană), la Slatina Timiş teatru, brigadă artistică, solişti vocali, recitatori şi dansuri ai căror membri, de asemenea, au fost laureaţi la toate fazele finale pe ţară –, era aşadar păcat să nu le scoatem în evidenţă. Ca preşedinte al Culturii pe comună, m-am implicat direct, făcând parte din unele dintre aceste formaţii. La drum am pornit cu ajutorul directorilor de Cămine culturale, şi anume, la Ilova – cu ing. Aurel-Adam Enea, la Sadova Nouă – Negoiţă Rain şi înv. Theodora Bălana, la Sadova Veche – cu înv. Ecaterina Lăzăruică, iar la Slatina Timiş – cu prof. Ilie Roma, prof. Eva Hamat, înv. Francisc Craia, ajutorul cel mai mare, mai ales material, venind din partea primarului de atunci, regretata înv. Sabina Banda.
La Slatina Timiş, în fiecare an, în ziua de 2 februarie, de sărbătoarea ,,Întâmpinarea Domnului” (Prezentarea lui Iisus la Templu), în termeni populari ,,Strecenie” sau ,,Ziua Ursului”, se organiza bal. În anul 1977, în 2 februarie am hotărât să facem ,,Balul Perechilor”, la care să participe toţi cei căsătoriţi, de la tineri până la cei mai în vârstă, chiar până la 80 de ani. În seara respectivă, au venit, cu mic, cu mare, numai cei căsătoriţi, cei necăsătoriţi sau văduvi neavând voie să participe la acest bal. În Cămin, pe mese erau expuse bucate pregătite de fiecare familie, dominând fripturile, bărbaţii expunându-şi care mai de care şi mai la vedere damigenele cu ţuică şi ,,făcând degustări” între ei. Toţi participanţii erau îmbrăcaţi, obligatoriu, în costume tradiţionale populare, care de care mai vechi şi mai frumoase. Auzind de acest bal, am fost onoraţi şi de musafiri (goşti) din satele învecinate. Cu muzică de nota 10 – Floreştii, în frunte cu Nana Florea –, ne-am petrecut de minune. Eu am discutat cu o parte din dansatori şi cu câţiva oameni mai în vârstă, ca, la miezul nopţii, să stingem luminile în Cămin şi să lăsăm numai becurile de pe scenă, iar din culise să intrăm cu un brâu bătrânesc, îmbrăcaţi numai în izmene. Zis şi făcut! Dar tot eu mi-am zis că, fiind salariat, şi aparţinând, în acest fel, de ,,tovarăşii de la judeţ” şi gândindu-mă la consecinţe, să renunţăm la această surpriză, urmând să invităm pe scenă femeile şi bărbaţii cu cele mai vechi şi frumoase costume, cărora să le facem câte-o prezentare. Lume multă, bucuroasă de acest bal, dar au existat şi nemulţumiri…
A doua zi, la Primărie au venit pe capul meu toţi dansatorii (bărbaţi şi femei, necăsătoriţi sau văduvi), oameni de bază, de care aveam nevoie. Mi-au reproşat că nu vor mai veni la activităţile culturale. Aveau dreptate într-un fel, dar le-am explicat că acest bal s-a numit ,,Balul Perechilor”. Împreună cu doamna Banda şi directorul Căminului, prof. Ilie Roma, am hotărât ca, de acum încolo, balul să se numească ,,Balul Izmenelor”, unde să participe toată lumea, dar cu condiţia să fie îmbrăcaţi obligatoriu în costume populare tradiţionale. Iar de aici, cum bănăţeanu-i fălos, nu s-au lăsat pe Slătinari, şi oamenii au început să organizeze astfel de baluri în toate satele din jur, ajungându-se până în Almăj sau chiar în Mehedinţi. Dacă, la Slatina, ,,Balul Izmenelor” a rămas să se ţină în ziua de 2 februarie, în celelalte sate ele nu au o zi fixă, doar că se organizează în luna februarie, înainte de a se intra în Postul Paştelui.
Să mai săpunem, în continuare, că la Slatina s-a mai desfăşurat şi cea de-a doua emisiune din Banat, sub genericul ,,Moara cu Noroc”, realizată de Radio Timişoara. Slatina a avut, în acea perioadă, cele mai mari realizări în domeniul artistic, oamenii de aici fiind laureaţi pe ţară, de fiecare dată când participau, la dansuri mixte, dansuri inedite şi la dansuri tematice, fiind printre puţinele comune care, alături de Ansamblurile ,,Reşiţeana” şi ,,Semenicul” din Reşiţa, precum şi ,,Iedera” din Oţelu Roşu, au prezentat dansuri tematice în concursuri. La dansurile mixte (la brâul cu fetele), întorsul fetelor pe sub mână s-a făcut numai la Slatina, având un efect coregrafic mai aparte, de aici transmiţându-se şi la alte ansambluri, inclusiv la cele profesioniste. În repertoriul ansamblului, pe lângă alte figuri şi brâuri, a fost şi ,,Brâul Slătinarilor”.
În judeţ s-a înfiinţat Cenacul ,,Paul Târbăţiu” al ţăranilor condeieri, unde omul de bază era Moş Pătru (poetul ţăran Petru Ghera), din Slatina Timiş, la această formaţiune participând bocitoarele din Bănia, cimpoierii din Cornereva, fluieraşii din Ilova, şi, desigur, poeţii ţărani din judeţ, cenaclu înfiinţat şi coordonat de prof. dr. Ada Cruceanu.
Pentru rezultatele obţinute, am fost vizitaţi de toate cadrele de conducere ale Culturii din judeţ, printre care i-aş enumera aici pe prof. Marcu Mihail Deleanu, prof. Vasile Zaberca, prof. Velişcu Boldea, prof. Iacob Roman, Afilon Laţcu, Ioan Munteanu, Nicolae Bunei, iar din judeţul Timiş l-aş aminti pe prof. Emilian Dumitru. Am fost vizitaţi şi am realizat emisiuni la TVR Bucureşti, având redactori de specialitate pe prof. Eugen Gal şi Niculina Mercianu. Ca şi consultanţi în coregrafie, şi chiar participanţi alături de noi, i-am avut pe Nistor Ghimboaşă şi pe prof. Filaret Cristescu. Pe lângă alte dansuri, la Slatina s-a montat şi dansul tematic ,,Florilor Surorilor”, unde libretul aparţine maestrului coregraf prof. Emilian Dumitru, redând două momente folclorice – ,,Berbecii” şi ,,Mătcălăul” (trecerea de la iarnă la primăvară). Dacă despre Berbeci s-a scris, povestea Mătcălăului urmează să o publicăm într-o ediţie viitoare a ziarului.
N.A. Mă pot mândri cu faptul că am fost naşul Ansamblului, denumindu-l Ansamblul ,,Slătinioara”. Îmi pare rău că, la Revoluţie, zecile de diplome care stăteau pe pereţii Căminului Cultural au dispărut. Nu înţeleg însă de ce… Erau rezultatul muncii, al eforturilor, dar şi gloria acestor tineri care s-au sacrificat din timpul lor liber, ori lipseau de la muncile agricole numai ca să fie prezenţi la repetiţii şi spectacole. Îi felicit, pe această cale, pe vecinii noştri de la Armeniş, unde şi în prezent se pot vedea expuse zeci de asemenea diplome.
Ştefan ISAC
