Spaţioasa Aulă „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeş s-a dovedit din nou neîncăpătoare pentru valul de iubitori de cultură care au dorit să fie prezenţi miercuri, 29 noiembrie, la prezentarea volumului „Valea cu ierburi amare”, semnat de Bata Marianov, dar şi la lansarea primului număr al noii serii a revistei „Interferenţe”, apărută sub egida Casei de Cultură „George Suru” din municipiu. Au fost de faţă la acest dublu eveniment cultural scriitori din Caransebeş, Reşiţa şi Timişoara, reprezentanţi ai administraţiei locale, cadre didactice şi deopotrivă elevi, care, cu siguranţă, nu au avut nici un motiv să se plictisească, aşa cum se mai întâmplă, uneori, la asemenea gen de acţiuni.

În deschidere, Mircea Moscovici, directorul Bibliotecii Municipale „Mihail Halici” şi amfitrionul manifestării, a vorbit despre omul de cultură Bata Marianov, care nu este altcineva decât iniţiatorul primului Simpozion de sculptură monumentală în lemn, care s-a desfăşurat în Parcul Teiuş, în anul 2003. „Astăzi îl vom cunoaşte însă pe Bata Marianov în calitatea sa de scriitor, latură a personalităţii sale care, pot să afirm, tinde a-l face probabil la fel de cunoscut ca şi cea de sculptor. În urmă cu un an, tot aici, distinsul artist ne invita la o altă lansare de carte. Şi acel volum, ca şi cel de astăzi, făcea parte din colecţia «Snopul nelegat», care reprezintă o serie de povestiri, un ciclu romanesc scris în perioada 2006-2013, în care amintirile autorului, întâmplările reale din viaţa lui, se împletesc în mod armonios cu ficţiunea, cu imaginarul, formând un tot unitar care mai apoi este transpus în aceste pagini pe care le adună sub titlul «Snopul nelegat». Această carte, scoasă la Editura Palimpsest, este cea de a treia din seria de care vorbeam”, a spus Mircea Moscovici. El a mai precizat că, sub pretextul unei scrieri memorialistice, volumul prezintă tribulaţiile autorului, considerentele sale atingând anumite aspecte ale lumii contemporane, având, pe alocuri, caracterul unui roman filosofic, încă din prolog Bata Marianov relevând rolul pe care şi l-a rezervat în această carte.

„Nu ne-am aşteptat la o afluenţă atât de mare de persoane, dar acesta este un semn că oraşul nostru pulsează de cultură. Le mulţumesc elevilor că au ales să-şi petreacă timpul alături de noi, deşi nu este o oră din programul şcolar, iar acest lucru este cu atât mai meritoriu, şi pentru asta vă aplaud. Caransebeşul este un oraş frumos şi datorită acestor momente, nu doar datorită felului în care arată, iar pentru aceste lucruri este un oraş invidiat, chiar dacă noi nu-l preţuim atât de mult, este frumos fiindcă există autori care doresc să-şi lanseze cărţile la Caransebeş, care sculptează la Caransebeş, artişti care realizează filme şi le lansează la Caransebeş, pentru toate acestea Caransebeşul fiind o Mecca culturală pentru zona noastră. Sunt convins că, în continuare, toţi cei aici de faţă vom fi părtaşi la multe alte evenimente, la fel de frumoase”, a spus primarul municipiului, Felix Borcean.

Senatorul Marcel Vela, vechi şi bun prieten al autorului, a vorbit despre prima întâlnire cu Bata Marianov, petrecută în anul 2000, atunci când fostul edil al Caransebeşului era prefect al judeţului. „Într-o zi m-am trezit în cabinet cu un sculptor revoltat, ambiţios şi dezamăgit de tot ceea ceea ce se întâmplă în România, dar în primul rând de faptul că la Gărâna, unde avea Parcul de sculptură al Fundaţiei «Arca», pe care o patronează, acolo unde sunt acele sculpturi minunate, pe Dealul Lupului, autorităţile din Caraş-Severin, cu nepăsare şi cu indolenţă, nu au făcut nimic, lăsând locul să se degradeze. Prefectul neavând buget pentru reparaţii şi întreţinere sau alte intervenţii de acest gen, am încercat, împreună cu Bata, să-i sensibilizăm pe oamenii care aveau potenţial financiar, pentru a reabilita oarecum zona respectivă… O vreme nu l-am mai întâlnit, iar în 2003, când ne-am revăzut întâmplător, mi-a spus că proiectul acela n-a fost dus până la capăt, iar cei care au venit la conducerea Prefecturii şi Consiliului judeţean l-au dezamăgit, iar în această situaţie dramatică Bata Marianov era pe punctul de a renunţa la România. Atunci s-a născut ideea să aprindem în Caransebeş o scânteie care să se transforme într-o flacără puternică – un Parc de sculptură. Acum sunt peste 110 lucrări de artă care fac din municipiul nostru un loc unic în România”, a spus Marcel Vela. Fostul primar al Caransebeşului a mai adăugat că, deşi a trăit în Germania şi Franţa, Bata Marianov, care este şi Cetăţean de Onoare al oraşului, s-a stabilit la Caransebeş şi a făcut pentru municipiu poate mai mult decât alţi oameni originari din localitatea de pe malurile Timişului şi Sebeşului.

În discursul său, regizorul Ioan Cărmăzan, care s-a declarat încă de la început un fan al autorului, s-a referit la faptul că, în această carte, descoperă un Bata Marianov care se depărtează de acel Bata Marianov care îşi povesteşte viaţa, şi care se duce acum spre literatura de cea mai bună calitate. „Există un rest, încă, în carte, un rest care se numeşte Bata Marianov. El e personajul. Dar, altfel, el se depărtează de povestea personală, ajunge la nivelul la care, mixând mai multe personaje din jurul lui, reuşeşte să descopere personajul literar, şi atunci personajul literar este un fel de invenţie a lui, care porneşte de la un personaj real, ceea ce, de fapt şi de drept, este drumul spre marea literatură. Devii scriitor în momentul în care povesteşti lucruri din afara vieţii tale. Eu consider această carte un drum spre marea literatură”, a concluzionat Ioan Cărmăzan.

După ce actriţa Dana Pocea a citit câteva pagini din cartea „Valea cu ierburi amare”, poetul şi cronicarul dramatic Ion Cocora, directorul Editurii „Palimpsest”, recompensat recent de Uniunea Scriitorilor din România cu premiul pentru „Cea mai bună carte de poezie pe anul 2016”, a vorbit despre cel de al doilea volum din ciclul „Snopul nelegat”, care se deosebeşte radical de primul, care a fost scris în genul confesiv, aparent memorialistic. „Această nouă carte, pe care eu o iubesc foarte mult, se citeşte uşor, îţi trebuie o noapte pentru asta, şi aşa se scrie romanul modern, fiindcă azi nu mai avem timp pentru a citi romane-fluviu. Ea trece uşor spre o carte-eseu, adică în ea nu e Bata cel de toate zilele, e şi un Bata imaginar, care se autoproiectează într-o lume specială. Cu temperamentul lui tumultuos, cu sensibilitatea sa, cu sufletul lui de «suav-lungan», cum zicea pe vremuri Nichita Stănescu, el rămâne veşnic prin modul în care se miră de tot ce vede în jurul lui, rămânând un copil. Dar orice scriitor, orice artist, în esenţa lui, rămâne un copil, altfel n-ar putea să rescrie lumea, fiindcă crede că totul începe cu el. Cred că această carte-eseu esenţializează scrisul lui Bata, îl proiectează, aşa cum s-a spus, într-o scriitură post-modernă aş zice, dar nu numai atât, ci şi într-o formulă de proză de ultimă oră, dar, spre deosebire de cei care experimentează acest gen de proză, Bata Marianov are ceva cu totul şi cu totul special – are în urma lui o experienţă colosală, şi atunci el devine credibil şi, deci, cartea te interesează, te emoţionează, îţi dă bobârnace şi nu te lasă să adormi pe filă”.

„Bata Marianov este un artist tot timpul răzvrătit. El a plecat nemulţumit în Germania, în anii ’80, apoi s-a mutat în Franţa, pe urmă a ajuns a concluzia că la fel de nemulţumit este şi acolo, concluzie trasă din raportul cu condiţia artistului, cam aceeaşi în capitalismul prosper din Vest, cu aceea din comunismul sărac din Răsărit. Dintr-o astfel de răzvrătire, întors în România după anii ’90, i-a venit lui Bata Marianov pofta de a scrie, atunci când a constatat că prin sculptură n-ai cum să-ţi manifeşti nemulţumirea. Prin scris, poţi. În toate cărţile pe care le-a publicat, există, se exprimă atitudinea lui, gândirea, viziunea lui despre artă, despre viaţă, despre oameni. Aceste romane, apărute la Editura «Palimpsest», au, totuşi, în centrul atenţiei chiar pe însuşi autorul, pe Bata Marianov, într-un fel sau altul. Direct, pentru că şi el apare ca personaj în carte, şi indirect, pentru că unele dintre personaje sunt un fel de alter-ego al lui”, a spus criticul şi scriitorul Gheorghe Jurma, directorul Editurii TIM.

După ce le-a mulţumit celor prezenţi, dar şi celor care au vorbit despre el, Bata Marianov a mărturisit că a scrie nu e acelaşi lucru cu a sculpta, deşi într-un fel seamănă. „Un critic literar spunea că se îndoieşte foarte tare în privinţa talentului acelor prozatori care nu reuşesc altceva decât să-şi descrie veridic şi cu un oarecare cinism soacrele. Dacă n-ai găsit altceva pe care să-l aşezi într-o anumită constelaţie, de altă natură, într-o altă structură, a descrie sau a reda ceea ce ai trăit sau simţit nu este chiar aşa de complicat. A te ridica, însă, până la nivelul literaturii, acum îmi dau seama, înseamnă să mergi pe un drum anevoios, şi nu ştiu cât de departe voi reuşi să duc această plăcere pe care mi-am asumat-o. Spun asta fiindcă îmi face la fel de mare plăcere să scriu, pe cât, în tinereţe, îmi făcea să sculptez. Şi acum îmi place asta, dar parcă mai mult să scriu”, a mai spus Bata Marianov.

În final, autorul a oferit autografe celor care s-au arătat dornici să-i cumpere şi să-i citească romanul.

Adrian CRÂNGANU