Biserica romano-catolică din Rusca Montană a fost construită de către societatea „Eisen und Gruben A.G.” (Metal şi Mine S.A.) din Braşov, între anii 1850-1855, sau, conform altor surse, în perioada 1857-1863, pe locul unei alte biserici mai vechi.
Statisticile din 1847 menţionează chiar în acelaşi an o biserică închinată Sfântului Bernard. Se presupune că biserica menţionată în anul 1847 este încă cea veche. Anul ridicării acesteia, precum şi numele constructorului nu se cunosc.
În anul 1884, biserica a fost parţial devastată de un incendiu, apoi imediat restaurată cu ajutorul Curţii vieneze. A fost consacrată încă din anul 1863 de către Episcopul Alexander Bonnaz. Construcţia este executată din piatră cioplită, din fundaţie până la acoperiş. Se zice că era cea mai frumoasă biserică romano-catolică din zonă.
Zugrăvirea interioară s-a efectuat în anul 1900, de către un zugrav pictor din Viena, ajutat de Tiefenbek Karol din Rusca Montană. Aceleaşi picturi au dăinuit până astăzi, păstrându-şi frumuseţea şi culoarea.
Pe altarul principal este pictat Sf. Bernard, realizat de pictorul Emil Hoffmann, în anul 1888. Altarele laterale înfăţişează Înălţarea la cer a Sf. Fecioare Maria şi pe Sf. Barbara, ocrotitoarea minerilor, apoi pe Sf. Florian – protectorul fabricilor din Rusca Montană, şi pe Sf. Vendelin, patronul animalelor.
În interior descoperim statuile Sf. Anton de Padova şi a Sf. Iosif. Orga a fost construită în atelierul lui Anton Dangi din Arad, în 1863. În turla bisericii, destul de înaltă, se găsesc trei clopote, dintre care cel mai vechi a fost turnat în anul 1825, de către un meşter anume Jakob (?).
Datorită numeroasei comunităţi de catolici, parohia a fost înfiinţată încă din 1808, la iniţiativa Camerei Regale Montanistice, care până în 1817 şi-a exercitat şi drepturile de patornaj. În perioada 1817-1827, Rusca Montană a fost anexată Parohiei romano-catolice Caransebeş. În 1827, Societatea metalurgică a familiilor Hoffmann şi Karoly Maderspach a obţinut reactivarea parohiei. Documentele vremii atestă chiar şi existenţa unei Şcoli catolice.
În anul 1894, preotul Basch Ianos întocmeşte un scurt istoric al parohiei, amintind pe dascălii Hag, Fratrovich, Vichnalek, Schwanenfeld, Ditz, Lavas, Bednar, Felsmann, Rutzky, Barth, Basch Ianos şi Csokany Karoly.
Ca preoţi slujitori sunt cunoscuţi Franz Vuchetich (1811-1889), fost paroh între anii 1838-1884, Fucs Kalman (1849-?), Janos Basch (1894-?), Schwarz Nicolaus (1900-1975).
Sâmbătă, 24 august a.c., Biserica romano-catolică Sf. Bernard a sărbătorit 150 de ani de existenţă şi 210 ani de la constituirea primei parohii. Cu acest prilej, s-au adunat aici credincioşi romano-catolici din toate părţile Banatului şi chiar de peste hotare.
Serbarea a început la ora 13, cu Sf. Liturghie oficiată de Pr. Iohann Dirschl, Vicar general al Diecezei din Timişoara, Pr. Virgil Fecheta, paroh romano-catolic de Slatina-Timiş, şi pr. Călin Ciocian, paroh de Oţelu Roşu.
După serviciul religios, cei prezenţi au mers în parcul localităţii, unde s-a desfăşurat un bogat program cultural, la care şi-au dat concursul Fanfara „Original Banater Dorfmusikanten” din Munchen, dirijor Helmut Baumgartner, şi formaţia de dansuri populare germane „Enzian” din Reşiţa.
La sfârşit, au vorbit Erwin Ţigla, preşedintele Forumului Democrat German din Caraş-Severin, şi primarul localităţii, dr. ing. Adorian Solomonesc, care au mulţumit celor prezenţi şi oaspeţilor pentru participare, schimbând între dânşii câte un mic cadou.
Doinel Puiu MĂRGINEANU
