În prezenţa unui public select cum rareori poate fi întâlnit la o astfel de manifestare – senatorul Marcel Vela, primarul Felix Borcean, viceprimarul municipiului, Marius Isac, city-managerul Andrei Ungur, profesori, consilieri locali şi judeţeni, directori de instituţii, scriitori, dar şi elevi –, joi, 9 noiembrie, în Sala de festivităţi a Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş a avut loc lansarea volumului „Boschetarul”, de Victor Nafiru, carte apărută în urmă cu o lună la editura timişoreană „Gordian”.

Amfitrionul acţiunii, Ioan Cojocariu, directorul instituţiei care a găzduit lansarea, a deschis seria prezentărilor acestui al doilea roman, după „Amanţi de sfârşit de săptămână”, al lui Victor Nafiru, spunând că, în această carte, scriitorul s-a debarasat complet de ziarist, astfel încât să nu se compromită unul pe celălalt, aşa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. „Sunt convins că a fost un efort deosebit din partea autorului pentru a se dezbăra de stilul sec al ziaristului, care scrie lapidar, mai fără gust, ca şi cum ai mesteca polistiren, pe când scriitorul îşi aduce aminte de locurile în care a fost ziarist, dar se foloseşte de ele altfel. Poate tocmai de aceea cartea este extraordinar de plăcută, pentru că ne face să vedem lucruri pe lângă care am trecut şi nu le-am băgat în seamă, dar care odată scrise aici capătă alte conotaţii, alte proporţii. Este vorba despre viaţa chinuită a doi oameni pe care-i vedem la colţul oricărei străzi, în gări, prin trenuri, oameni aflaţi la marginea societăţii, dar care, veţi vedea atunci când veţi citi cartea, au o nobleţe sufletească nemaiîntâlnită, dau dovadă de altruism şi spirit de sacrificiu”, a mai spus Ioan Cojocariu.

Ziaristul şi dramaturgul Matei Mircioane a vorbit despre caracterul realist al romanului, care este, în viziunea lui, o felie de viaţă. „Este descrisă o perioadă de aproximativ şase luni din viaţa a două personaje, dar, prin faptul că ele povestesc şi rememorează evenimente, acest roman cuprinde o perioadă mult mai largă. Este vorba, în carte, în primul rând despre o cădere, o cădere atât de dramatică încât finalul este unul tragic. În afară, însă, de momentele grele din viaţa celor două personaje, se întâmplă lucruri descrise cu măiestrie de autor, în sensul că nu este nimic plictisitor şi nici smucit, totul creând cititorului momente de adevărat deliciu, din care nu lipseşte nici umorul, mereu deschizând, totuşi, o poartă spre speranţă, spre ceva care să îi mântuiască. Este un roman puternic, o carte care curge bine şi pe care, citind-o, veţi simţi şi tristeţe, şi bucurie”, a adăugat Matei Mircioane.

„Este o carte bună. Victor Nafiru şi-a condus foarte bine naraţiunea şi a creat nişte personaje care rămân în mintea cititorului. Din momentul în care am citit volumul, am început să mă uit puţin altfel către oamenii străzii, gândindu-mă la ce poveşti există, oare, în spatele lor, deşi în postura de jurnalist i-am văzut deseori şi am scris despre mulţi dintre ei. Autorul nu este un ziarist care a vrut să se alinieze modei, să facă parte neapărat dintre jurnaliştii cu cărţi, ci el are fibră de scriitor, iar lucrul acesta este dovedit de cele două romane ale sale. Aceasta este o carte-avertisment, poate un manual de supravieţuire în egală măsură, o carte care spune că poţi să ajungi şi aşa…”, a spus scriitorul Daniel Botgros, referindu-se la romanul fostului său coleg de redacţie.

Ziaristul şi prozatorul Adrian Crânganu a încercat să facă o altfel de analiză a cărţii, vorbind despre instrumentele folosite de autor pentru a-şi plasa acţiunea romanului în timp şi spaţiu, dar şi despre pârghiile subtile prin care Victor Nafiru „bate evenimentele ca pe nişte cuie în zidul istoriei, astfel încât să le avem mereu sub ochi şi să nu uităm de ele, dar într-un fel predă şi o lecţie de istorie, pentru că, peste ani, atunci când cineva va deschide romanul, va citi despre «premierul Săniuţă – Văcăroiu», despre «Milică – Emil Constantinescu, cel învins ruşinos de sistem», sau despre Ion Iliescu, care «comunist s-a născut, comunist o să moară»”. Redactorul-şef al săptămânalului 7 Zile” a mai spus că romanul se desfăşoară pe două planuri, unul al umanităţii, reprezentat de prietenia dintre cei doi boschetari, şi unul în care se mişcă oameni lipsiţi de scrupule, adică mai tot restul lumii. „Iar pe lângă toate acestea, chiar dacă e mai greu de imaginat, având în vedere scrisul mai acid al ziaristului Victor Nafiru, adăugaţi o latură romantică, alcătuită din gesturi şi cuvinte, şi veţi avea tabloul complet al unei cărţi foarte bine scrise”.

La rândul său, poetul reşiţean Iacob Roman s-a referit la declinul oraşului în care se petrece acţiunea, spunând că poate, în alte vremuri, personajul principal ar fi avut şi alte opţiuni. „Faptul că un inginer – şi profesor universitar pe deasupra – ajunge în categoria oamenilor de prisos ne arată că roata se învârte. Cartea e o coborâre în infern, o carte atroce. Aici este vorba despre neorealism dus până la extrem. Aici se vede buna documentare a jurnalistului, deoarece cazurile sunt reale, iar malaxorul în care au intrat cei doi, dacă te laşi cuprins de mecanismele lui, te macină. Iar personajul principal nu reuşeşte să scape din ele”, a spus Iacob Roman.

Autorul a ţinut să facă o serie de mărturisiri în legătură cu romanul pe care l-a lansat joi la Caransebeş, confirmând că personajul principal al cărţii există în realitate. „Există şi ficţiune, însă orice roman e construit pe adevăr şi ficţiune. Acest personaj mi-a creat impresia că oricare dintre noi poate să ajungă într-o bună zi acolo. În plan literar, nu ştiu ce va urma, dar recunosc că eu nu mă pot desprinde de realitate. Nu pot! Pentru mine, lucrurile care rămân sunt cele pe care le văd, rămâne ceea ce trăiesc şi ceea ce simt”.

Fiind o reuniune culturală interactivă, senatorul Marcel Vela a ţinut să vorbească despre ziaristul Victor Nafiru, „care vrea să lase urme pe unde trece”, dar şi despre actuala conjunctură social-economică a judeţului.

În încheiere, Victor Nafiru a acordat autografe celor care au dorit să aibă în bibliotecă această ultimă carte a sa, „Boschetarul”.

Sonia BERGER

Foto: Mihai OANCEA