Fiecare om e dator să se cerceteze pe sine, să privească cu atenție la propria lui făptură și să observe locul unde rugina a început să mănânce din scoarța cândva netedă sau cum iarba cea rea și-a făurit rădăcină săpând cât mai adânc urme, ca mai apoi să se înalțe biruitoare spre soare. Dacă omul observă răul ce încearcă să păteze, ce se străduiește să facă rădăcină, și îl retează, urâtul nu mai poate fura din albul primăvăratic al veșmântului vieții.
De curând am fost pe Semenic, la Schitul Sf. Prooroc Ilie, lăcaș ridicat într-un cadru natural de o deosebită frumusețe. În apropierea așezământului se află Piatra Nedeia şi Baia Vulturilor. Depresiunea Gărâna – Brebu Nou din apropierea Vârfului Piatra Semenicului deschide în fața turiștilor o panoramă încântătoare. Localitatea Gărâna, ce îți zâmbește în drumul spre Schitul Sf. Prooroc Ilie, se află în apropierea Lacului Trei Ape.
Poate nu întâmplător, Schitul de pe Semenic are hramul Sf. Prooroc Ilie, cel aducător de ploi în vreme de secetă, fiindcă pe acest munte, care a fost numit și „Turnul de apă al Banatului“, își au sălașul izvoarele Timișului, Bârzavei și Nerei, care în drumul lor creează văi de o neasemuită splendoare, ce șerpuiesc printre pantele împădurite, dar și Lacul Baia Vulturilor.
Am avut bucuria, odată ajunsă la Schitul Sf. Prooroc Ilie, să-l ascult pe părintele Porfirie Nica povestind despre milostivirea lui Dumnezeu față de fiecare dintre noi. Părintele Porfirie Nica a venit de la Mănăstirea Săraca, la Schitul Sf. Prooroc Ilie de pe Semenic, după evenimentele politice din 1989 și a reușit să ridice un corp de clădire ce adăpostește șase chilii, un arhondaric, trapeza, o bucătărie, o baie.
Printre învățăturile părintelui se afla și o istorioară a Sfântului Efrem Sirul, numită „Păcatul indiferenței“, din care aș aminti următoarea frază: „Aşa cum buruienile năpădesc o grădină neîngrijită, tot astfel păcatele pun stăpânire pe sufletul omului rău“. Și cum nu ar fi astfel, aș întreba eu pe fiecare om? Indiferența aduce după ea toate relele. Acolo unde indiferența a prins rădăcini, apare și pata de rugină, se ivește și iarba cea vede.
Să încercăm puțin și să aruncăm o privire spre efectele indiferenței. O să încep cu cele mai vizibile. Să presupunem că afară e foarte frig, dar, indiferent cum ești, nu te deranjezi să îți arunci o haină pe umeri și atragi după sine o răceală zdravănă. Să ne uităm la cei care uită să își netezească părul, să-și pună o cămașă potrivită, să se îngrijească mai exact de aspectul fizic, cum sunt ocoliți de alți oameni. Indiferența la locul de muncă poate duce până la pierderea acestuia. Indiferența față de familie poate duce la o ruptură dureroasă. Dar indiferența față de suflet la ce duce? Când uiți de rugăciune, de dragostea față de Dumnezeu și semeni, de milostenie, te pierzi printre ierburile ce au cuprins treptat ființa ta indiferentă la chemarea luminii.
Cum ar putea un om indiferent să ajute pe aproapele aflat în neputință? Cum să meargă el în grădina altuia și să o curețe de iarba cea rea, când propria lui grădină e plină de buruieni? Este ca și atunci când zărește paiul din ochiul aproapelui, dar bârna din ochiul lui nu o zărește.
E bine să întindem o mână salvatoare, o mână de ajutor aproapelui, dar trebuie să o facem cu înțelepciune, să îl putem înălța pe acela spre care întindem mâna, să-l ajutăm să stârpească buruiana ce i-a cuprins viața. Ca să putem face acest lucru trebuie să ne cercetăm cu atenție și să curățim tot ce-i murdar, tot ce-i buruienos. Doar așa putem să fim un model pentru cel nepriceput, asemenea părintelui Trandafir din nuvela „Popa Tanda“ a scriitorului Ioan Slavici.
Buruienile indiferenței alungă însă rodnicia și aduc întunericul cel rece ale neajunsurilor.
Pentru a putea să fim împăcați cu noi înșine, trebuie să smulgem aceste buruieni ale indiferenței și să dăm glas hărniciei și roadelor ei.
Cu toată indiferența noastră, Bunul Dumnezeu e Milostiv, are răbdare și așteaptă să ne trezim și să începem să smulgem buruiana, să curățăm grădina sufletului nostru și să aducem roade bogate.
Bogăția roadelor nu e altceva decât efectul miraculos al unei grădini îngrijite, al unei grădini în care hărnicia a alungat lenea, a alungat indiferența, a stârpit iarba cea rea.
Ana-Cristina POPESCU
