Galeria de Artă „Corneliu Baba” a Casei de Cultură „George Suru” a găzduit vineri, 26 ianuarie, vernisajul expoziţiei internaţionale „230 de ani de la înfiinţarea liniei de poştă Pancevo – Caransebeş”, eveniment la care au luat parte oameni de cultură, scriitori, istorici, cadre didactice, conducători de instituţii şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale.

Expoziţia – a spus Ioan Cojocariu, directorul Casei de cultură – este de fapt răspunsul gugulanilor la acţiunea similară derulată în luna noiembrie a anului trecut, la Pancevo, oraş înfrăţit, chiar dacă neoficial, cu Caransebeşul. „Acţiunea de azi este concretizarea cererii venite din partea Arhivelor Naţionale ale Serbiei – Filiala Pancevo, care ne-au solicitat să găsim documente existente la noi, ei făcând acelaşi lucru, pentru a scoate la iveală un aspect al istoriei mai puţin cunoscut – faptul că acum 230 de ani s-a înfiinţat această linie de poştă, sau poştalion, între Pancevo şi Caransebeş, prin intermediul căreia se făcea toată corespondenţa între două Regimente de graniţă. Noi am dat curs invitaţiei distinşilor noştri oaspeţi de azi, a fost un eveniment foarte frumos şi foarte bine organizat, şi le mulţumesc pentru faptul că o parte a acelor materiale ne-au fost date şi nouă. Le-am pregătit şi noi câteva surprize care au îmbunătăţit conţinutul expoziţiei, am adus câteva hărţi, printre care cea a cetăţii noastre de la 1690, înainte de dărâmarea ei”, a mai spus Ioan Cojocariu.

Primarul Felix Borcean, care a participat, în luna noiembrie a anului trecut, la vernisarea expoziţiei la Pancevo, şi-a amintit cu plăcere de vizita în Serbia, afirmând că, atât între cele două oraşe, cât şi între reprezentanţii acestora s-a legat o strânsă prietenie, bazată în primul rând pe relaţiile seculare dintre cele două comunităţi, pecetluite şi de linia de poştă aniversată vineri. Edilul le-a citit apoi celor prezenţi un articol dintr-un ziar de limbă română care apare în Serbia, datând din anul 2015, cu titlul „Vrem Poştalionul din nou!”. „Este de fapt o scrisoare trimisă de la Oficiul poştal din Uzdin într-o localitate aflată la o distanţă de 2 kilometri, care ajunge la destinaţie peste o săptămână. Iată, deci, că acest poştalion încă trezeşte amintiri plăcute în mijlocul comunităţilor pe care le deservea la vremea respectivă şi am putea să ne gândim, măcar de dragul acestui fenomen care a fost Poştalionul Pancevo – Caransebeş,ca măcar o dată pe an să realizăm o refacere a traseului acestui poştalion, foarte însemnat pentru comunitatea românească şi cea sârbească, deopotrivă”, a adăugat Felix Borcean.

Traducătoarea Liubiţa Raichici, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, a afirmat că membrii delegaţiei sârbeşti sunt mai mult decât nişte colaboratori, sunt prieteni care au ajutat judeţul în momente grele. „Au venit ca şi colaboratori, ca şi prieteni, ca şi artişti, au venit în toate calităţile lor de oameni adevăraţi. Şi noi am fost la ei. În 1999, nimeni nu mergea acolo, fiindcă oraşul Pancevo era bombardat zi de zi. Mă leagă foarte multe lucruri de el în forul meu interior… Mă tulbură şi mă bucură în acelaşi timp… Mă simt în egală măsură româncă şi sârboaică, inima mea aşa e împărţită”. Liubiţa Raichici a mai spus că domeniile în care cele două părţi pot colabora sunt extrem de vaste şi, cum sârbii se apropie de Uniunea Europeană, cu siguranţă că şi numărul de manifestări, de toate tipurile, inclusiv proiecte, va fi tot mai mare, în beneficiul ambelor părţi. „Până la urmă, este firesc ca graniţa să devină, în interesul tuturor, una fictivă”.

Primul dintre oaspeţi care a luat cuvântul a fost Milan Jaksić, fost director al Arhivelor Naţionale ale Serbiei – Filiala Pancevo, timp de 30 de ani, „încă de pe vremea lui Iosip Broz Tito”. El a vorbit despre felul în care s-a născut această expoziţie, atunci când „a văzut că două oraşe erau pomenite împreună în anul 1787, când între ele circula Poştalionul. De fapt, motivul adevărat e acela că ne dorim să fim în legătură, să fim împreună, pentru a sărbători un moment cultural, pentru că aceasta este cultură. Aş dori să vă mai spun că Arhivele din Pancevo au 10 kilometri de documente, prin urmare am avut de unde alege”.

Noul director al Filialei Pancevo a Arhivelor Naţionale ale Serbiei, Dusan Milovanović, i-a asigurat pe cei prezenţi că se va strădui să ducă mai departe colaborarea dintre cele două oraşe, una care nu se va limita doar la domeniul cultural, ci se va manifesta şi în plan economic, sportiv ori educaţional.

În încheiere a vorbit Ovidiu Roşu, şeful Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, cu sediul la Caransebeş. „Veţi vedea aici tot ce avem noi mai bun în cei 5 kilometri de arhivă, iar oaspeţii noştri în cei 10 kilometri de arhivă pe care îi gestionează. Am încercat să reconstituim, pe baza documentelor, o realitate istorică a acestui poştalion care mai rămâne să vieţuiască, să poată fi reprezentat doar în documente, în imagini şi, poate, în sufletele noastre. Ca orice alt lucru din trecut, de multe ori lumea priveşte spre arhive şi este destul de greu să treacă de bariera documentelor şi să găsească ceea ce este frumos şi deosebit acolo. Dumneavoastră aveţi posibilitatea să vedeţi azi aceste lucruri şi să vă bucuraţi de concretizarea acestei legături dintre Pancevo şi Caransebeş”. Ovidiu Roşu a făcut şi o scurtă trecere în revistă a serviciilor poştale, începând de la instrumentele folosite – bătăi de tobă sau focuri – şi până la locurile unde au apărut – Egiptul Antic, Persia, Grecia, China ori Imperiul Roman sau, mai aproape, Imperiul Habsburgic. De asemenea, şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale a mai citit un scurt fragment din caietele învăţătorului caransebeşean Pavel Jumanca, în care acesta se referă la Oficiul poştal din oraş.

La finalul manifestării, Milan Jaksić le-a oferit primarului Felix Borcean şi directorului Ioan Cojocariu două lucrări de grafică executate de artista plastică Nada Jaksić, cea care, în viitorul apropiat, va expune pe simezele Galeriei de Artă „Corneliu Baba”.

Expoziţia „230 de ani de la înfiinţarea liniei de poştă Pancevo – Caransebeş”, de la parterul Casei de cultură, va rămâne deschisă timp de o lună.

Ideea organizării acestei expoziţii a plecat de la un text pe care Felix Mileker l-a publicat în cartea „Istoria Confiniului Militar Bănăţean”, care a consemnat că traficul poştal dintre oraşele Pancevo şi Caransebeş, pe un traseu cu o lungime de 253 de kilometri, a început în anul 1787.

Cele mai vechi urme care confirmă relaţiile dintre cele două oraşe le găsim începând cu secolul al XVIII-lea şi perioada Confiniului Militar din cadrul Imperiului Austro-Ungar.

Sistemul de apărare a Graniţei militare, Craina militară, a avut, secole la rând, un rol important în apărarea Monarhiei Habsburgice în faţa Imperiului Otoman. În timp, şi-a schimbat cadrul teritorial, iar deosebit de importante au fost reformele realizate la mijlocul secolului al XVIII-lea, când a început organizarea Graniţei militare.

În perioada anilor 1764-1774, regina Maria Terezia (1740-1780) a înfiinţat Graniţa militară de-a lungul râului Tisa şi Dunării, care a fost organizată în trei unităţi: Sârbo-Bănăţeană, Germano-Bănăţeană şi Vlaho-Bănăţeană. Consiliul de război al Curţii regale, în anul 1774, a adoptat decizia de unire a Batalionului Valah cu Regimentul Iliric, astfel că noul regiment a fost denumit Vlaho-Iliric.

La începutul secolului al XIX-lea, cordonul regimentelor s-a întins de-a lungul Dunării, de la Pancevo până la Orşova. În jurul anului 1820, a început reorganizarea Graniţei militare. Atunci au fost înfiinţate două unităţi – la Pancevo şi Caransebeş. Brigăzii din Pancevo i-au fost subordonate Unitatea Pancevo şi Regimentul Germano-Bănăţean, iar Brigăzii din Caransebeş, comunitatea Biserica Albă şi Regimentul Vlaho-Iliric. Mai târziu, în anul 1838, din părţile de graniţă a ambelor regimente, a fost înfiinţat Batalionul Iliro-Bănăţean, cu sediul la Biserica Albă. În anul 1845, acesta s-a transformat în Regimentul Iliro-Bănăţean de Graniţă, iar atunci teritoriul Regimentului Vlaho-Iliric a ieşit din cadrul Banatului de astăzi.

Aşadar, legăturile dintre Pancevo şi Caransebeş încep la sfârşitul secolului al XVIII-lea, pentru ca în secolul al XIX-lea să-şi trăiască apogeul.

Sonia BERGER