Puțină lume își mai amintește, probabil, că, până în urmă cu aproape 60 de ani, la Caransebeș a fost o închisoare despre care se vorbea în termenii cei mai duri. Ea a funcționat în imobilul care azi adăpostește Liceul Tehnologic „Trandafir Cocârlă”. Și, chiar dacă nu a fost de talia pușcăriilor Doftana sau Jilava, pe aici au trecut multe personaje care, într-un fel sau altul, au rămas în istorie. Pe de-o parte, aici au fost închiși Eftimie Murgu și generalul Traian Doda, dar mai ales aici și-au executat câte o parte din anii de detenție figuri marcante ale regimului comunist, printre care merită amintiți Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României în perioada 1948-1965, Emil Bodnăraș, fost ministru al Forţelor Armate şi al Transporturilor şi Telecomunicaţiilor în perioada comunistă, Chivu Stoica, personaj central al regimului comunist instalat după 1944 de Armata Roşie, care s-a sinucis cu arma de vânătoare în garajul vilei din cartierul „Primăverii”, dar tot aici a fost adus, în 1942, și Nicolae Ceaușescu.

Documentele vorbesc despre faptul că, în România interbelică, bărbaţii executau pedepsele pentru delicte politice la Penitenciarul Doftana, iar femeile la Dumbrăveni. Astfel, membrii, simpatizanţii sau cei care doar erau banuiţi de legături cu Partidul Comunist şi-au petrecut anii de detenţie la care fuseseră condamnaţi în închisoarea de pe Valea Teleajenului. După cutremurul din noiembrie 1940, Închisoarea Doftana a fost grav avariată, astfel că majoritatea deţinuţilor politici au fost transferaţi la Penitenciarul Special Caransebeş, motivul principal fiind acela că generalul Ion Antonescu a vrut mutarea deţinuţilor comunişti într-o închisoare situată cât mai departe de graniţa cu Uniunea Sovietică. Caransebeşul, veche temniţă datând de pe vremea Imperiului Austro-Ungar, a îndeplinit toate condiţiile pentru depunerea în siguranţă a deţinuţilor politici, cea mai mare parte dintre aceştia fiind, în acea vreme, comuniştii.

La Caransebeş, deţinuţii erau cazaţi la etajele unu şi doi din clădirea principală a închisorii. La primul etaj mai funcţionau infirmeria, biblioteca şi frizeria. La acelaşi etaj, dar într-o aripă separată, se găsea şi apartamentul directorului închisorii şi cel al contabilului, care locuiau acolo împreună cu familiile. Celulele aveau dimensiuni variabile, putând adăposti între 3 şi 30 de paturi. Transformat în pripă, după cutremurul din 1940, în închisoare pentru deţinuţi politici, Caransebeşul nu era prevăzut din construcţie cu celule individuale. Astfel, chiar să fi solicitat izolarea – deşi este greu de crezut că o persoană deja privată de libertate îşi putea dori aşa ceva –, deţinuţilor nu li s-ar fi putut satisface acest drept prevăzut de lege.

Referitor la regimul de executare a pedepselor, deţinuţii politici erau supuşi la muncă cu caracter industrial, agricol, sau orice lucrări de utilitate publică, al căror gen se stabilea pe cât posibil la alegerea acestora. Cei cu condamnări mai uşoare nu puteau fi obligaţi să muncească dacă nu îşi dădeau consimţământul în acest sens. Munca era prestată în atelierele industriale, în grădinile sau pe terenurile penitenciarului, ori în locurile unde se executau lucrări de utilitate publică. Pentru munca prestată în timpul detenţiei, conform legii, deţinuţii politici erau remuneraţi.

În Penitenciarul Special Caransebeş existau ateliere de cizmărie, croitorie, tâmplărie, fierărie, lustruit mobilă, vopsitorie, cioplitorie în piatră şi strungărie în lemn. Produsele rezultate din activitatea acestor ateliere fie erau valorificate pe piaţa locală a Caransebeşului, în zilele de târg, fie se onora vreun contract încheiat de închisoare cu o fabrică.

Așa cum am spus, cel mai celebru personaj care a fost închis la Penitenciarul Special Caransebeș a fost Nicolae Ceaușescu. Cel care avea să devină viitorul preşedinte al României a fost mutat din Închisoarea Jilava în Penitenciarul Caransebeş în februarie 1942, el lucrând în atelierul de vopsitorie şi fiind admis lângă viitoarea „elită roşie“. S-a perfecţionat în „munca de partid” cu „ceferiştii“ lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi cu agenţii sovietici condamnaţi pentru spionaj. Aici, fiecare nou-sosit era supus „muncii de cunoaştere”, adică i se cercetau împrejurările arestării, declaraţiile şi confruntările, comportamentul în anchetă şi la proces. În urma acestor cercetări, Nicolae Ceauşescu a fost sancţionat cu un vot de blam, după cum declară în autobiografia din 1945, dar a primit şi prima lui funcţie într-o organizaţie productivă – şef al atelierului de vopsitorie.

În februarie 1943, Ceauşescu, împreună cu alţi lideri comunişti, a fost mutat în Lagărul de la Târgu Jiu…

De-atunci, anii s-au scurs… Personajele închise vremelnic între zidurile Penitenciarului Special Caransebeș și-au spus replicile pe scena istoriei, trecând în uitare. Ultimul a fost, în 1989, Nicolae Ceaușescu. Între timp, închisoarea a fost transformată în școală. În vechile ateliere, tinerii învață azi o meserie, beciurile, în care am crezut că vom mai găsi măcar o urmă a ceea ce s-a întâmplat, demult, acolo, au primit alte destinații. Singurul lucru care mai amintește că în acea clădire care și-a pierdut severitatea au fost închiși oameni, iar după instaurarea comunismului cei care s-au opus noii orânduiri au trăit adevărate drame, este o placă comemorativă dezvelită în urmă cu 8 ani…

Bogdan NAUM