Cu prilejul sărbătoririi Zilei Arhivelor, respectiv 185 de ani de la înfiinţarea Arhivelor în Ţara Românească, Consiliul Județean Caraș-Severin, în parteneriat cu Direcția de Evidență a Persoanei Județului Caraș-Severin și Serviciul Județean Caraș-Severin al Arhivelor Naționale ale României, cu sediul la Caransebeș, a organizat luni, 31 octombrie, în foaierul sălii de ședințe a Palatului Administrativ din Reșița, vernisajul expoziţiei „Identitate bănăţeană”.
„Această expoziție este una mai anostă, dacă pot să spun așa, deoarece nu are extreme de multe fotografii, nu oferă extrem de multe informații considerate spectaculoase, dar eu consider că ea este interesantă în sine. Este vorba despre unele dintre cele mai vechi documente pe care le păstrăm la Serviciul din Caransebeș al Arhivelor Naționale, înființat în urmă cu puțin peste 60 de ani, noi aducând aici Registrele parohiale de stare civilă, Direcția de Evidență a Persoanei Caraș-Severin venind cu Registrele de stare civilă. Este important de precizat faptul că în Austro-Ungaria, pentru că despre ea vorbim până în 1918, evidența celor botezați și a celor căsătoriți era ținută de parohii. În Arhivele Caraș-Severin se păstrează registre de la romano-catolici, cele mai vechi fiind din 1725, apoi de la ortodocși, din 1774, și, desigur, ortodocși români, ortodocși sârbi, greco-catolici, romano-catolici, evangheliști, mozaici și așa mai departe. În baza acestor documente, oricine își poate reconstitui arborele genealogic, putându-se merge înapoi, în timp, 200-300 de ani, dacă cunoaște punctul de plecare, de exemplu numele bunicilor”, a spus Ovidiu-Laurenţiu Roşu, şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale.
Documentele prezentate în expoziţie au fost selectate pornind de la trei elemente de bază, respectiv vechimea, fiind alese registrele din 1725 şi 1774, reprezentarea fiecărui cult în parte, precum şi evidenţierea personalităţilor care s-au născut în Caraş-Severin, printre cele ilustrate numărându-se Generalii Traian Doda și Ioan Dragalina, Petru E. Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea de la Bocşa, sau protoprezbiterul Nicolae Stoica de Haţeg.
„Informaţiile care pot fi obţinute din aceste registre pleacă de la numele persoanelor, până la cauzele morţii sau vârsta celor care se căsătoreau. De asemenea, şi ocupaţiile pot fi aflate din documente, şi este vorba despre meserii interesante, astăzi dispărute, cum ar fi, de exemplu, cele din Oraviţa Montană: 148 dintre cei care s-au căsătorit între 1863 şi 1894 erau lucrători de pământ, sau economi, mineri, sau ocnari, erau în număr de 69, iar printre intelectuali găsim trei notari, cinci avocaţi, cinci medici, un medic veterinar, trei învăţători şi trei preoţi. Tot aici mai apar şi doi sculptori în piatră, un fotograf şi un pictor”, a mai spus Ovidiu-Laurenţiu Roşu.
Bianca METEŞ
