În cadrul manifestării culturale „Reşiţa în zece dimensiuni“, ajunsă în acest an la a XXX-a ediţie, Ministerul Culturii, prin Direcţia Judeţeană de Cultură, şi Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa au acordat, în data de 25 octombrie, cinci titluri de „Senior al Culturii Caraş-Severinene“. Distincţiile au fost conferite folcloristului şi solistului vocal Ştefan Isac, din Caransebeş, doctorului şi scriitorului Mircea Meilă, doctorului şi filosofului Octavian Apahideanu, pictorului de artă naivă, dr. Mihai Vintilă, precum şi istoricului şi scriitorului, col. (r.) Liviu Groza, de asemenea din municipiul de pe Timiş şi Sebeş.
Horaţiu Vornica, directorul Casei de Cultură din Reşiţa, declara în deschiderea festivităţii că „este firesc şi necesar să dăm cinstea cuvenită unor oameni care au trăit o viaţă pentru cultura din acest colţ de ţară“.
Laudatio pentru Ştefan Isac a fost rostit de ziaristul Adrian Crânganu. Gazetarul mărturisea că, aşa cum folcloristul plângea de emoţie la lansarea propriei cărţi-document „Pe urmele «Doinei Banatului» şi ale slujitorilor ei“, şi el a ajuns acum să se bucure de lacrimile lui Ştefan Isac, „un interpret aproape nelipsit de la spectacolele organizate la Caransebeş, membru activ al Corului Catedral „Gheorghe Dobreanu“ din municipiu, omul care a cântat alături de nume mari ale scenei româneşti, care este chemat în toată ţara să facă parte din jurii şi să susţină recitaluri, şi care a reuşit să adune nenumărate diplome şi distincţii de-a lungul unei cariere care însumează peste 45 de ani. Ştefan Isac a reuşit – a mai spus jurnalistul –, în urma unei munci de chinez bătrân, dând dovadă de o tenacitate ieşită din comun, să alcătuiască o istorie în cuvinte şi imagini a Ansamblului caransebeşean, care anul acesta a împlinit 60 de ani de la înfiinţare, carte despre care se poate spune că i-a încununat viaţa artistică”.
Despre doctorul Mircea Meilă au vorbit dr. Ioan Luca şi criticul şi editorul Gheorghe Jurma. Dacă primul a rememorat impresionanta carieră, profesionalismul şi modestia cardiologului Mircea Meilă, omul care „nu a luat niciodată arginţi de la bolnavi“, Gheorghe Jurma a vorbit despre preocuparea acestuia pentru literatură. „Dr. Mircea Meilă a scris şase cărţi: «Nera», «Caraş», «Timiş şi Bârzava», «Cerna», «Bega» şi «Dunărea», toate aceste titluri făcând parte din colecţia «Drumul Apelor», apărută la Editura Tim. O colecţie impresionantă, o enciclopedie uluitoare a acestui spaţiu al Banatului“, a subliniat Jurma.
Scriitorul Titus Crişciu a rostit laudatio pentru dr. Octavian Apahideanu, despre care declara că este unul din prietenii pe care-i simte mereu aproape „Deşi profesiile noastre au fost total diferite, preocupările pentru lectură şi cultură au fost aceleaşi. În ceea ce mă priveşte, îl percep ca pe un spirit enciclopedic, cu o nestăvilită sete de cunoaştere izvorâtă din însăşi substanţa celor anterior asimilate. Este uimitor faptul că, pe măsură ce ţi se destăinuie, te uimeşte orizontul larg al cunoştinţelor sale, care acoperă domenii din cele mai diverse“. Mai trebuie amintit că Octavian Apahideanu a scris opt lucrări de specialitate, fiind „singurul medic care trăieşte în Reşiţa şi care a urcat pe treptele cercetării şi carierei universitare până la categoria de conferenţiar universitar“, a mai amintit Titus Crişciu.
Despre începutul şi ascensiunea carierei în pictura naivă a artistului Mihai Vintilă, şi el născut la Caransebeş, în urmă cu 80 de ani, dar trăitor acum la Reşiţa, a vorbit criticul Adrian Stepan, care mărturisea că pictorul a fost influenţat, încă din copilărie, de frumos. „Avea şi mână. Mai cu grifălul pe tăbliţă, mai cu un cărbune pe perete, a furat şi din măiestria unui mare pictor, Petrică Lazăr, reuşind, de-a lungul anilor, să realizeze peste 1.500 de lucrări şi să participe la peste 280 de expoziţii, atât în ţară, cât şi în străinătate“. Pictorul Mihai Vintilă nu a ţinut doar penelul în mână, ci şi peniţa, scriind şapte cărţi despre pictura naivă şi una despre activitatea sa de medic veterinar. Totodată, acesta este şi preşedintele Fundaţiei „Vintilă Arplana“.
Ultimul, dar nu cel din urmă, care a fost distins cu titlul de „Senior al Culturii Caraş-Severinene“ a fost istoricul şi scriitorul caransebeşean, col. (r.) Liviu Groza, despre care a spus câteva cuvinte istoricul Gheorghe Rancu. „Când vorbim despre Liviu Groza, avem în faţă o întreagă istorie, şi, chiar dacă domnia-sa a îmbrăţişat cariera militară, întâlnirea pe care a avut-o cu academicianul Constantin Daicoviciu i-a schimbat radical opţiunea şi devine astfel un pasionat al istoriei. Cărţile dumnealui au fost întotdeauna bine documentate, bine orientate, şi în teren, şi ca tactică şi strategie militară, lucru care nu ne face decât să trăim acele momente în care înaintaşii noştri au participat la ele“. În încheiere, despre venerabilul istoric a vorbit şi Ioan Cojocariu, directorul Casei de Cultură „George Suru” din Caransebeş, care a amintit numărul neobişnuit de mare de lucrări izvorâte din uriaşa putere de muncă a lui Liviu Groza, adăugând că „nu e stradă, nu e monument istoric în Caransebeş, cărora istoricul recompensat cu titlul de Senior să nu le cunoască întreaga poveste”.
Sonia BERGER
