În organizarea Primăriei Caransebeş, a Casei de Cultură „George Suru” şi a Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, marţi, 23 iulie, la Galeria de Artă „Corneliu Baba” a avut loc vernisajul expoziţiei documentare „De la administraţia austro-ungară, la cea românească”. La manifestare au luat parte istorici, oameni de cultură, militari, cadre didactice şi reprezentanţi ai clerului.
Expoziţia cuprinde aproximativ 60 de documente de la Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, reproduceri extrem de bine realizate şi la o scară mai mare decât cele originale.
În deschiderea manifestării, directorul Casei de Cultură, Ioan Cojocariu, a spus că unirea Banatului cu Patria-Mamă, de la care s-a împlinit exact un secol, este un eveniment care trebuie tratat cu toată seriozitatea şi căruia Caransebeşul i-a consacrat două manifestări memorabile – o reuniune a Filialei Timişoara a Academiei Române şi recenta lansare a cărţii „Oraşul Caransebeş în anul dezrobirii sale: 1919”, de Constantin Brătescu, pentru ca expoziţia vernisată marţi să întregească această serie de acţiuni culturale de înaltă ţinută. „Expoziţia îşi doreşte să scoată la lumină, prin documente, frământările de dinainte de Unire, ca şi pe cele de după acest eveniment. Ea arată bine, este bine realizată, şi cu siguranţă va circula prin unele parohii vrednice de laudă, după care, poate, va mai fi dusă în şcoli, iar la sfârşit ea va fi cu siguranţă păstrată, pentru a putea fi găsită şi văzută de alte generaţii, care vor afla cum trăiam noi la acel mare moment al Unirii din 1919”, a mai spus Ioan Cojocariu.
La rândul său, Ovidiu Roşu, şeful Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, a vorbit despre încercarea organizatorilor de a surprinde efectiv momentul trecerii de la un regim la alt regim, de la o ţară la alta. „De fapt, este vorba despre sfârşitul unei lumi şi începutul alteia, fiindcă cei care au fost aici vreme de 200 de ani au trăit în Banat, dar erau în Austria, în Imperiul Habsburgic şi apoi în Austro-Ungaria, iar bănăţenii abia din 22 iulie 1919 au fost în România, nu din 1 Decembrie 1918. Am considerat că este extrem de important pentru cei de astăzi, ca un mesaj de la cei de ieri, să le aducem înainte documente din perioada respectivă. În expoziţie sunt cuprinse documente de dinainte de luna iulie 1919, dar şi din perioada imediat următoare. Am încercat pur şi simplu să ilustrăm, pornind de la lucruri mici, până la probleme mai importante, ceea ce s-a întâmplat în acest spaţiu. Este vorba în primul rând despre cei care s-au întors de pe front, despre familiile care au pierdut membri care au murit în lupte, în lagăre, au murit de boli, în perioada aceea bântuind tifosul exantematic, dar şi perioada în care Banatul a fost ocupat de către sârbi, perioada în care această zonă a fost ocupată de francezi, precum şi toate problemele cu care s-au confruntat oamenii în acea perioadă – foametea şi lipsurile de tot felul”, a adăugat Ovidiu Roşu.
Constantin Brătescu, cel care a fost, timp de 37 de ani, şeful Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, cu sediul la Caransebeş, s-a referit la suita de manifestări pe care municipiul a organizat-o pentru a marca evenimentul pe care l-a numit „Centenarul Bănăţean al Unirii cu Patria-Mamă”. „Este o expoziţie interesantă, în primul rând pentru faptul că reuşeşte să pună în valoare documente din anul 1919, cele mai multe dintre ele, din mai multe fonduri ale Arhivelor din Caraş-Severin, privind instaurarea administraţiei româneşti, după o perioadă de stăpânire străină de atâtea secole. Nu trebuie să uităm faptul că administraţia maghiară în Banat a continuat în părţile Caraş-Severinului până spre jumătatea anului 1919, cum nu trebuie să uităm nici că administraţia maghiară era oficializată prin Tratatul de la Belgrad, din 13 noiembrie 1918, şi abia Conferinţa de Pace de la Paris hotărăşte ca Banatul să revină României, pentru că votul de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, a fost ignorat de către marile puteri europene, cele ale Antantei, şi abia mai târziu, datorită intervenţiei hotărâte, de lungă durată, a Guvernului României, a diplomaţilor români, Banatul a fost alipit patriei, şi nu în totalitatea lui, o treime din el, Torontalul şi o parte din fostul Comitat Timiş, fiind dată, drept scut pentru capitala Belgrad, Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor”, a spus Constantin Brătescu.
El a mai precizat că oamenii de cultură şi istoricii trebuie să continue cu evenimente de acest gen, deoarece Banatul, o provincie foarte importantă a ţării, foarte bogată, cu o economie de casă şi o industrie extrem de dezvoltate până la Marea Unire şi după aceea, este încă ignorat în tratatele şi manualele de istorie din ţară.
Despre expoziţie au mai vorbit Casian Ruşeţ, secretar eparhial al Episcopiei Caransebeşului, şi generalul de brigadă Cristian Dinulică.
În cadrul manifestării, Ana Jurj, elevă în clasa a VIII-a la Colegiul Naţional „C.D. Loga”, a susţinut un minirecital la pian, pe care l-a aşezat sub motto-ul: „Atunci când vorbim despre trecut, trăim intens sentimentul de nostalgie, melancolia locului, a oamenilor care au însemnat ceva…”.
Sonia BERGER