Dorinel Munteanu a văzut lumina zilei în 25 iunie 1968, în comuna Grădinari. Cunoscut şi ca Munti, Nemţul sau Furnica, Dorinel Munteanu a fost un jucător de fotbal remarcat atât în ţară, cât şi peste hotare. Deşi avea aproape 40 de ani, fiindcă făcea parte din „Generaţiade aur”, el era încă selecţionat în echipa naţională. Alături de alţi jucători din acea generaţie de excepţie, ca Gică Popescu, Gică Hagi, Bogdan Stelea, Ionuţ Lupescu, Ioan Ovidiu Sabău, Dănuţ Lupu, Florin Răducioiu, Florin Prunea, Gheorghe Mihali, Viorel Moldovan, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu a ajuns în sferturile de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal din 1994, pe atunci antrenorul selecţionatei României fiind Anghel Iordănescu.

La 14 ani, a fost legitimat la „Minerul” din Oraviţa, unde a jucat până în anul 1986, în Divizia C. De aici, a trecut la „Metalul” din Bocşa, cu care s-a clasat pe locul 13 în Divizia B, în 1986-1987. În acest an, 1987, a fost descoperit la un trial pentru lotul naţional de juniori şi selecţionat pentru echipa UEFA a României. La terminarea junioratului, s-a transferat, pentru un an, respectiv sezonul 1987-1988, la C.S.M. Reşiţa, cu care a terminat pe locul 5 în Divizia B. A urmat apoi urcuşul pe treptele cele mai înalte ale performanţei. În 1988-1989, a evoluat la F.C. Olt Scorniceşti, locul 8 în Divizia A, unde a jucat două meciuri. În 1989-1990 a jucat 14 meciuri la „Inter” Sibiu, locul 6 în Divizia A. Pe când era la Sibiu, Dorinel a fost chemat să îmbrace pentru prima oară tricoul naţionalei. În 1991-1992, a evoluat pentru Dinamo Bucureşti, în Divizia A, jucând 33 de meciuri, înscriind 12 goluri şi câştigând titlul de campion naţional în 1992. A mai jucat patru meciuri în Cupa UEFA, în care a înscris un gol, patru meciuri în Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1992-1993. În 1992-1993, a ajucat 34 de meciuri tot la Dinamo Bucureşti, având 15 reuşite şi obţinând clasarea pe locul doi la sfârşitul campionatului.

Mijlocaş ofensiv, jucător de picior stâng, Dorinel Munteanu a impresionat prin uşurinţa manevrării balonului, prin forţa şutului şi tehnica în regim de viteză. Începând cu anul 1993, a devenit jucător profesionist, activând în Liga I în Belgia, la Cercle Brugge, pentru care a jucat 34 de meciuri şi a înscris şapte goluri, terminând pe locul 12. În 1994-1995, cu aceeaşi formaţie, a ocupat locul 15 în Liga I, evoluând în 31 de meciuri şi înscriind cinci goluri. În 1995, s-a transferat în Bundesliga, la Fotbal Club Köln, unde a evoluat până în 1998, din 1999 până în 2004 jucând pentru VFL Wolfsburg.

În 2001, a marcat cea de-a o suta evoluţie pentru România, jucând la Budapesta, împotriva selecţionatei Ungariei. A jucat pentru echipa naţională de 134 de ori şi a marcat 16 goluri. Numărul de apariţii în tricoul naţionalei face din Munteanu cel mai selecţionat jucător român din toate timpurile.

În 2003, s-a întors în ţară, unde a jucat la Steaua până în 2005, echipă cu care a câştigat Campionatul României în sezonul 2004-2005. În acelaşi sezon, a jucat 11 meciuri pentru Steaua în Cupa UEFA. Între 2005 şi 2007 şi-a continuat cariera la CFR Cluj, de această dată fiind antrenor şi jucător. A ajuns în finala Cupei Intertoto în anul 2005, însă, din păcate pentru Dorinel, Clujul s-a înclinat în faţa francezilor de la F.C. Lens. După două sezoane la CFR Cluj, „Munti” a încercat să facă imposibilul, salvând de la retrogradare echipa F.C. Argeş. N-a reuşit şi a fost nevoit să plece.

În anul 2007, a ajuns la F.C. Vaslui, unde, la fel ca la Cluj şi Piteşti, pe lângă rolul de antrenor, l-a avut şi pe cel de jucător. În 2009 a fost numit antrenor la Oţelul Galaţi, cu care a semnat un contract pentru două sezoane. Cea mai mare performanţă ca antrenor a fost câştigarea titlului cu Oţelul Galaţi în sezonul 2010-2011, echipă cu care în primul sezon de antrenor la malul Dunării obţinuse locul 8. Despărţirea de Oţelul Galaţi s-a produs după trei ani şi jumătate, la sfârşitul lunii august 2012. După o scurtă colaborare cu Dinamo Bucureşti, Dorinel Mnteanu a plecat în Rusia, unde a preluat echipa FC Mordovia Saransk, apoi Kuban Krasnodart, iar în ultima perioadă pe FK Gabala.

Datele au fost publicate în volumul „Cărăşeni de neuitat”, de Petru P. Ciurea şi Constantin Falcă, partea a XV-a.

Ştefan ISAC