Probabil că astăzi aş fi scris despre cu totul şi cu totul altceva, dacă nu mi s-ar fi întâmplat câteva lucruri. La prânz, în drum spre casă de la cumpărături, era cât pe ce să fiu călcat cu bicicleta de doi zevzeci care mergeau ca nebunii, pe mijlocul trotuarului. Puţin […]
Probabil că iar o să mi se spună că sunt rău. Că vorbele mele izbesc de-a dreptul, sau, uneori, atunci când nu sunt foarte supărat pe ceva sau cineva, ci doar un pic nervos, cuvintele şfichiuesc obrazul ca o floretă sau ca un bici. M-am obişnuit însă cu toate astea […]
Cred că am mai spus cum procedez eu câteodată, atunci când vine vremea să-mi scriu editorialul. Cu vreun sfert de oră înainte de a pune mâna pe stilou – întotdeauna stilou, unul cu peniţă lată, care scrie gros –, iau o pauză. Mă întind pe pat, cu lumina stinsă, fiindcă […]
Oi fi având eu superstiţiile mele, şi-ncă o mulţime, recunosc, la fel cum mărturisesc că nu e zi, nu e clipă în care să nu încerc să mă lecuiesc de ele, dar în destin, în blesteme, în justiţia divină şi alte lucruri asemănătoare nu prea cred. Ştiu că sună ciudat, […]
Am fost împuşcat odată, mai demult, cu o rafală de mitralieră, şi-am murit. Era la începutul lui 1982, pe frontul de la Ocna Şugatag, un loc fără nicio importanţă istorică, din păcate pentru mine. Ultima mea zi de viaţă a fost în 1 martie. M-am trezit cu noaptea-n cap, am […]
Câteodată, fiindcă, la urma-urmei, eu hotărăsc ce fac în bucăţica asta de ziar, îmi place să folosesc spaţiul care-mi aparţine încă de la primul număr ca să spun câte-o poveste. Nu se întâmplă prea des asta, pe de o parte ca să nu creadă cititorii că aş fi cumva în […]
Mereu m-am întrebat care or fi oare izvoarele prin care se revarsă în lume prostia şi nesimţirea. Curiozitatea mea a fost şi este cu atât mai mare cu cât sunt sigur că fără surorile astea gemene oamenii ar fi mult mai frumoşi şi viaţa infinit mai suportabilă decât cu ele […]
Foarte mult timp mi-a plăcut să spun, uneori cu oarecare mândrie, că eu m-am maturizat mai repede decât era normal. Asta voia să însemne că la 21 de ani, atunci când am venit din Armată, m-am trezit că trebuie să am grijă de sora mea, după ce tata ne părăsise […]
Uneori, seara – chiar dacă, cel mai adesea, asta înseamnă unu sau două noaptea, dar aşa îmi place mie să spun –, când sunt foarte obosit de scrisul şi alergătura de peste zi ori mă doare stomacul pentru că am mâncat aiurea sau m-am enervat din vreo prostie, atunci mi […]
Cred că pot să spun, fără să exagerez câtuşi de puţin, că de-a lungul anilor am trecut prin multe – de altfel, sunt la o vârstă la care de-acum îmi rămâne să privesc tot mai mult înapoi şi mai puţin înainte –, şi, cu toate astea, sunt câteva lucruri pe […]
