Ţin într-un fişier de calculator, cum păstram pe vremuri într-o cutie de carton mare şi grosolană, din cele în care se vindeau pantofii, nişte fotografii. Nu multe, fiindcă doar pe ele le-am păstrat din alte câteva sute sau chiar mii pe care le-am făcut în ultimii vreo zece ani de […]
Am citit mai demult undeva că cel mai bine îţi dai seama de vârstă şi de anii pe care îi duci pe umeri dacă îţi închipui viaţa ca pe cadranul unui ceas. Chiar dacă din când în când îmi mai amintesc cuvintele, mult timp nu le-am dat nicio importanţă. Le-am […]
De multe ori m-am gândit, oare cum ar fi să am atâţia bani încât să nu mai trebuiască să scriu ca să-mi câştig pâinea, iar banii să fie atât de mulţi cât să-mi ajungă până la sfârşitul zilelor, ba chiar să mai rămână şi pentru vreo două, trei generaţii după […]
Când stau şi mă uit în urmă, mi-ar plăcea să pot spune că am făcut întotdeauna ceea ce trebuia. În realitate, tare mă tem că lucrurile nu stau tocmai aşa, fiindcă greşelile tinereţii sunt nenumărate, şi mă gândesc acum doar la cele pe care mi le recunosc. Cele pe care […]
Cred că am început deja să obosesc de când mă tot întreb, atunci când chiar nu am altceva mai bun de făcut, cât de înalt trebuie să fie un ziarist, sau cât de frumos ori pocit, ce soi de personalitate ori statură morală trebuie să aibă ca să-i sară în […]
Meseria de ziarist e frumoasă dintr-o mulţime de motive şi, dacă ar fi după mine, pe primul loc l-aş aşeza pe acela că, dacă supravieţuieşti suficient de mulţi ani în ea, ai ocazia să vezi locuri şi să auzi lucruri de care altminteri habar n-ai fi avut că există ori […]
Am stat mult în cumpănă dacă să mă apuc, în cele din urmă, să aştern pe hârtie lucrurile despre care demult mă mânca mâna să scriu, sau să n-o fac, să mai amân momentul. Eram nehotărât fiindcă nu ştiam dacă timpul scurs de la acele întâmplări a fost suficient de […]
Sârguinţa nu s-a numărat niciodată printre calităţile mele. Am fost mai degrabă un elev bunuţ, niciodată sclipitor, dar, tot aşa, nicicând n-am rămas de căruţă, iar locul ăsta comod pe care l-am ocupat între colegi nu s-a datorat faptului că eram mai greu de cap decât unii dintre ei, ci […]
Pe vremea când încă bâjbâiam, încercând să-mi găsesc în viaţă drumul pe care să-mi şi placă să merg, iar asta s-a întâmplat cu atât de mult timp în urmă încât abia dacă-mi mai amintesc cum s-au întâmplat lucrurile, pe vremea aceea, zic, auzisem că la Bucureşti este un mare critic […]
Am încercat mereu să demontez mecanismele vieţii, atunci când am avut timp. Poate că sună pompos, dar nu e chiar aşa, fiindcă doar mi-am băgat nasul între rotiţele care fac să se mişte, pe de o parte, timpul – clipele, orele, zilele, lunile şi anii, iar pe de altă parte […]
