Dacă nici eu nu-mi iubesc ţara, apăi cred că nimeni nu şi-o mai iubeşte. Am stat lângă ea când a fost grav bolnavă, e drept că nici nu prea aveam încotro, fiindcă şi eu eram copil pe vremea aia, am încercat, şi chiar am reuşit s-o însănătoşesc pentru câţiva ani […]
Ce-mi place mie cel mai mult la presa noastră judeţeană e că se comportă exact, dar exact ca Opoziţia, de parc-ar fi surori. Nu suntem mulţi, dar suntem dezbinaţi ca nicio altă breaslă de pe faţa pământului, şi când spun asta mă refer la jurnaliştii care mai ştiu să ţină […]
Cred că am mai spus lucrul ăsta, dar parcă uneori simt nevoia să mi-l repet: trăiesc cu impresia că doar noaptea am singurele momente în care îmi permit să fiu eu însumi. Noaptea, atunci când întunericul sugrumă ţipetele zilei, şi luminile de la blocurile din jur, la care mă uit […]
Bănuiesc că nimeni nu s-a gândit, niciodată, cât de complicat e să umplu, de fiecare dată, exact spaţiul din colţul ăsta de pagină. Adică să scriu fix cât trebuie, cu alte cuvinte, să mă-ntind doar atât câtă plapumă mi se dă. Păi nu e chiar aşa de simplu, ba chiar […]
Nu mi-am mai făcut cruce demult, şi asta fiindcă relaţia mea cu Dumnezeu a cam început să scârţâie în ultima vreme, şi asta, recunosc, numai şi numai din cauza mea. El n-are nicio vină, şi când spun asta vorbesc la fel de serios ca atunci când zic că, şi când […]
Nu ştiu dacă sunt eu uneori mai greu de cap şi nici cum se face, dar văd că există o grămadă de lucruri pe care nu doar că nu le înţeleg, dar chiar mă şi depăşesc serios. Când eram mai tânăr, mă chinuiam să găsesc explicaţii; acum, mă mulţumesc cu […]
Cred că nimic nu trezeşte copilul din mine mai brusc, dar şi mai blând şi mai frumos în acelaşi timp, decât o fac filmele şi cărţile SF. Asta mi se-ntâmplă probabil pentru că, pe vremea când eram de-o şchioapă, adormeam în fiecare seară altundeva, în altă lume plăsmuită de Jules […]
Cu cât înaintam în vârstă, cu atât mai des îmi plăcea să spun că nu prea au mai rămas lucruri care să mă mire, iar acelea despre care credeam că nu se pot întâmpla, chiar nu se întâmplau. Totul până când o înşiruire de gânduri, într-o dimineaţă mohorâtă de februarie, […]
Într-o seară pe la şapte (Dar jurai că-i miez de noapte), Priveam la televizor Cum în savana africană Se bat fără pic de teamă, Luându-se chiar la omor, Milioane de furnici. Buuuun… Până aici sper să-mi fi ieşit ce mi-am propus să fac, dar, cum cred că aş obosi şi […]
Din capul locului, vreau să lămuresc un lucru: nu am avut şi nu am nici acum rude sau prieteni, nici măcar simple cunoştinţe care să fi fost vreodată mineri. Cu toate astea, nici eu nu înţeleg prea bine de ce, simt nevoia să trag perdeaua şi să las o rază […]
