Au fost în viaţa mea destule lucruri care m-au uimit. Uneori mi s-a întâmplat să clatin neîncrezător din cap atunci când ceva m-a pus mai serios pe gânduri, dar cu gura căscată nu ţin minte să fi rămas vreodată. De fapt, nici acum lucrurile nu stau chiar aşa, fiindcă n-am […]
Uneori am vorbit despre România ca fiind locul unde nu se întâmplă niciodată nimic. Rosteam sau scriam cuvintele cu amărăciune. Alteori, am numit-o ţara cu un picior în groapă. Şi am făcut-o cu aceeaşi durere în suflet şi cu aceeaşi dezamăgire care, de câţiva ani buni, mă încearcă faţă de […]
A murit Mărioara Zăvoranu. În mod normal, m-ar durea în cot, numai că asta nu e o situaţie obişnuită. Toată seara am stat în pat, am ronţăit grisine, cu gura atât de căscată de ceea ce vedeam la televizor încât de vreo două ori era să-mi scot ochiul cu ele, […]
Anul ăsta e prima oară în viaţa mea când n-am simţit că e Paşti. Nu zic că n-au plutit în aer liniştea, pacea şi bucăţica aceea miraculoasă de altceva care ne face o fărâmă mai buni şi mai luminoşi măcar pentru o zi, o oră sau o clipă, dar probabil […]
Nici măcar de proşti nu mi-a fost urât în viaţă cum mi-a fost şi încă îmi e de lingăi. În ani, am întâlnit mulţi oameni cu minte puţină, dar dacă au avut bun-simţ i-am iertat şi uneori i-am ţinut lângă mine. Pe proştii fuduli i-am ocolit şi cu proştii proşti […]
În ultima vreme, când cineva se oboseşte să mă întrebe la ce carte mai lucrez, obişnuiesc să-i răspund, mai mult în glumă decât la modul serios, că, de vreo cinci ani încoace, am ajuns mai mult să scriu decât să vorbesc. Şi uneori cred că nu sunt foarte departe de […]
Lipsă de subiecte despre care să scriu n-am dus niciodată. Dacă uneori evenimentele n-au existat sau am avut, într-o perioadă sau alta, parte doar de întâmplări slăbuţe, fără substanţă, mi-am dat toată silinţa să le fac să pară importante şi uşor de citit aducându-le din condei. Mereu însă am cântărit […]
Două zile şi două locuri m-au făcut să mă simt dintr-odată bătrân, şi asta în numai o săptămână. Prima oară s-a întâmplat la Bucureşti, la Gala Premiilor Uniunii Ziariştilor Profesionişti. Prins între tinerii şi bătrânii jurnalişti din sală, mi-a fost greu să mă hotărăsc de partea cui sunt. Pe moment […]
Puţină lume cred că iubeşte mai mult decât mine muntele de cultură înalt până la cer al Rusiei, pe care cresc păduri cu frunze de pagini prin care vântul bate dinspre Ceaikovski spre Prokofiev, ori de la Rahmaninov la Şostakovici, cu toţii luaţi ca nişte puncte cardinale. Ţin minte că, […]
M-am gândit multă vreme până să găsesc cuvântul potrivit, care să exprime cel mai bine ceea ce văd că se întâmplă acum în jurul meu şi, odată descoperit, să înţeleg că pot să-i prelungesc înţelesurile şi în urmă, în istorie. Trădare e cuvântul, şi ni se potriveşte ca o mănuşă. […]
