Cred, adică nu cred, sunt sigur că, în toată istoria lui de 2000 de ani, poporul ăsta n-a avut parte de atâtea emisiuni inepte cum are în ziua de azi. Le enumăr pe degete, şi nu neapărat în ordinea cretinismului lor, fiindcă la cât sunt de proaste e aproape imposibil […]
Cândva, dar nu chiar atât de demult, un prieten mai în vârstă m-a întrebat dacă ştiu pentru ce ne-a dat Dumnezeu degetul mare de la mână. Mă gândeam că e vorba de vreun banc, de vreo porcărie, aşa că l-am lăsat să se bucure şi am ridicat din umeri, fiindcă […]
În urmă cu 10, poate 15 ani, când încă îmi mai permiteam să-mi rup câteva ore pe săptămână ca să merg la vreo şedinţă de cenaclu literar ori la vreo lansare de carte, am întâlnit câţiva oameni de afaceri. Nu pe toţi odată, fiindcă nu se prea înghesuiau la lucruri […]
Din păcate pentru mine, aproape întotdeauna m-am amăgit trăind cu impresia că inteligenţa şi bunătatea merg mână-n mână. Bineînţeles că m-am înşelat, dar până la vârsta asta încă n-am reuşit să găsesc leacul care să mă trezească la realitate. Totuşi, mă consolez cu gândul că într-o privinţă tot am nimerit-o, […]
Curios… Îmi aduc aminte perfect ce culoare şi ce formă au avut toţi pantofii pe care i-am purtat de-a lungul vieţii. Nu-mi mai amintesc însă exact ordinea în care i-am cumpărat. Îmi mai aduc aminte la fel de bine toate stilourile cu care am scris, începând din clasa întâi şi […]
Din când în când, îmi place să cotrobăi prin cutia cu amintiri. E ceva normal, sunt şi eu om, am, prin urmare, momentele mele de nostalgie. Şi când mă apucă, o deschid şi scot tot din ea. De fapt, e vorba de o cutie veche de pantofi numărul 43, în […]
La 24 de ani fără o lună de presă, atâta cât am acum, când scriu rândurile astea, nu ştiu exact ce înseamnă cu adevărat să fii ziarist. Eu cred că sunt. Dacă ar fi să mă iau după ce spun unii şi alţii, chiar sunt. La fel, dacă ar fi […]
Mi-ar fi plăcut să închei 2014 cu sufletul senin şi împăcat. A fost unul dintre anii mei buni, cum demult n-am mai avut. Nu spun că problemele m-au ocolit, fiindcă n-au făcut-o, dar parcă n-au fost nici atât de multe, nici atât de mari ca în alţi ani. Pe de […]
Uneori, când sunt prea obosit şi ochii mă ustură atât de tare încât literele unei cărţi se prefac în purici care, câteodată, se mai apucă să şi ţopăie, mă aşez pe scaun, în faţa calculatorului, şi răsfoiesc paginile internetului. Nu-mi place cine ştie ce, dar tot e mai bine decât […]
Nu, nu am fost membru de partid, mă refer la Partidul Comunist, cu toate că, la 27 de ani, câţi aveam în ’89, aş fi putut să fiu, şi încă cu vârf şi îndesat. Nu mă laud cu asta, fiindcă nu cred că am de ce, ci o spun doar […]
