Chiar dacă unii au să se supere pe ce am să scriu în continuare, eu totuşi am s-o fac. Şi, indiferent că le place sau nu, susţin în continuare sus şi tare că tot ce înseamnă acum presă cărăşeană scrisă s-a născut din „Timpul”. Pe băncile acelei şcoli, la birourile […]
Până în urmă cu vreo două săptămâni, credeam că vârsta, dar mai ales întâmplările prin care am trecut până acum mă îndreptăţeau să spun că puţine lucruri mă mai pot speria, foarte puţine mă mai puteau face să-mi pierd echilibrul, şi niciunul nu mă mai miră. Viaţa mi se părea […]
La ora la care scriu, nu ştiu rezultatul alegerilor, deci habar n-am cine îmi va fi preşedinte, dar asta oricum n-are nicio legătură cu ce vreau eu să spun. Şi aş începe cu faptul că uneori, dar parcă tot mai des în ultimul timp, am impresia că poporul ăsta seamănă […]
De câte ori am votat până acum? Nu ştiu. Şi n-am idee pentru că, pe vremuri, nu se lipeau bulinuţe pe dosul cărţii de identitate, iar buletinele pe care le-am avut de-a lungul timpului, pline şi ele de ştampile, putrezesc prin cine ştie ce magazie sau arhivă, ori poate sunt […]
În ultimul timp am observat că, pe măsură ce trec anii, devin parcă tot mai pretenţios. În mod normal, cred că ar trebui să fie exact invers şi timpul lăsat în urmă să mă facă mai înţelegător şi mai îngăduitor cu lumea din jurul meu. M-aş fi aşteptat ca dimineaţa, […]
Pe lângă chei, trei sau patru, nici nu ştiu exact câte sunt, pe inelul din oţel inoxidabil mai am un breloc cu Steaua, la care ţin ca la ochii din cap. E rotund, din cupru, şi a început să capete patina aceea de vechi, de cât l-am tot fâţâit dintr-un […]
Sincer, chiar nu ţin minte dacă am mai scris până acum despre revolta şi mai apoi lehamitea care mă cuprind în faţa televizorului când, la ştiri, tot aflu cum cohorte, bande întregi de hoţi, şmecheri, doctori şi escroci de cea mai joasă speţă, dar cu funcţii înalte de te ia […]
Dacă ar fi să compar televizorul cu ceva, primul lucru care-mi trece prin minte e o găleată cu lături. Una pe care, în fiecare seară, se găseşte câte-un moderator sau vreo pseudovedetă, ori o emisiune de un prost-gust desăvârşit, să mi-o arunce-n faţă. Mi-e greu să descriu dezgustul pe care […]
Mi-e greu să cred că exact acum, când am pus mâna pe stilou, fiindcă editorialul ăsta n-am chef să-l dactilografiez la calculator, ci vreau să-l aştern pe hârtie, mi-e greu, deci, să cred că am 52 de ani şi aproape două ore. Mai rău e că nu înţeleg de unde-mi […]
Din păcate pentru el, dar şi pentru mine, care, cu ocazia asta, am ajuns să fiu putred de bogat la capitolul dezamăgiri, Emil Constantinescu a căzut în uitare. Nu într-una oarecare, ci într-o prăpastie, într-un hău negru şi fără fund, din care nicio scară, oricât de înaltă, şi nicio funie, […]
