Acum câteva zile am vorbit cu un prieten la telefon aproape o oră, sau poate mai mult, nu ştiu exact, fiindcă nu m-am uitat la ceas. E şi el ziarist, mi-a fost coleg, am lucrat o bucată bună de vreme doar noi doi în birou, dar, după ce ziarul la […]
Mi-e greu să-mi amintesc exact momentul când a început să-mi placă de Javier Bardem, chiar dacă, de atunci, am încercat să mă uit la toate filmele în care apărea şi el. Bănuiesc că a fost unul în care juca rolul unui procuror îndrăgostit de o balerină care, în cele din […]
Printre sutele, sau mai degrabă miile de amintiri pe care le-am strâns, cu grijă sau fără voia mea, în atâţia amar de ani, îşi fac veacul şi câteva legate de vreme. Îmi place să cred că am o memorie bună, care, poate fără să-şi dea seama, aruncă lucrurile de care […]
De la fereastră se-ntâmplă să văd multe, mai ales de la cea din bucătărie. Nu mă uit niciodată la ceva anume, doar mătur cu privirea aşa, într-o doară, locul acela larg, plin de maşini şi de containere de gunoi, atunci când îmi fac cafea la filtru ori aştept să se […]
Am crescut într-un bloc cu de toate. În primul rând, eram o droaie de copii, unii cuminţi, alţii neastâmpăraţi sau răi, cu mame care stăteau cât era ziulica de lungă pe băncile de sub salcâmi, chipurile, ca să aibă grijă de noi, dar în realitate doar ca să bârfească tot […]
Sunt momente în care aproape că nu mă mai recunosc. Îmi spun parcă tot mai des că eu nu sunt, sau mai degrabă nu eram aşa. Gesturi simple, care înainte veneau de la sine, azi trebuie să mă gândesc de două ori dacă să le fac sau nu. Mi-ar plăcea […]
Când eram copil, mama împărţea vecinii în două, de parcă ar fi tăiat cu cuţitul un măr care începuse să se strice – o parte bună, care mai putea fi mâncată, şi o jumătate rea, care zbura direct în găleata de gunoi pe care o ţineam în masca de sub […]
De multe ori mi se-ntâmplă să nu înţeleg unele lucruri. De pildă, de ce o secundă e aproape cât o bătaie a inimii, şi nu exact cât ea, de ce un metru are atât cât are şi nu mai mult sau mai puţin, de ce uneori vorbele dor mai tare […]
Pentru mine, râsul şi plânsul au fost întotdeauna două lucruri complet diferite, şi exact aşa le-am şi trăit pe fiecare. Poate că uneori am râs prea tare şi cu prea multă poftă, dar, de plâns, am plâns mereu în tăcere, şi atunci când am fost mic, şi atunci când, om […]
Nu ştiu cum să spun, eu nu mă pricep prea bine nici la economie, nici la afaceri, dovadă că toată viaţa n-am fost decât un simplu electrician în uzină, asta acum foarte mulţi ani, şi apoi doar un ziarist corect şi cinstit, care n-a vrut niciodată altceva decât să-şi facă […]
