Cu siguranţă, fiecare localitate are un „ceva” al ei care face lumea să vorbească despre ea: un om deosebit, o întâmplare ciudată, un lucru nemaiîntâlnit în alte părţi, ori o trăsătură comună a locuitorilor. Comuna Constantin Daicoviciu are de toate. În paginile ziarului nostru am scris despre Tata Ginu şi cazanul lui de răchie, despre Strada Muzicanților din Maciova, unde în fiecare casă există cel puțin un interpret și care este singura din România unde toată lumea cântă, sau despre izvorul cu apă caldă de la intrarea în Căvăran. Am lăsat intenţionat pentru mai târziu, ca să ne înscriem în sezonul în care ele se comercializează, răsadurile pentru care localitatea e renumită în toată zona din jurul Caransebeşului, şi nu doar aici. Pentru aceasta, am stat de vorbă cu Ileana Daia, una dintre cele mai cunoscute producătoare din Căvăran.
„Am început să cultiv răsaduri în 1995. Născusem, stăteam acasă, şi dacă tot n-aveam ce face, m-am apucat de ele. La scară mai mare, însă, produc doar din 2007”, ne-a spus ea.
Ileana Daia este bibliotecară la Căvăran. În grădina casei are 900 de metri pătraţi acoperiţi, ocupaţi cu răsaduri de roşii, ardei, vinete, varză, ţelină, cimbru şi, în general, tot ce ţine de „fir care se plantează”, după cum ne-a spus ea. Munca de pregătire începe de obicei în 1 martie, cu „patul cald” sau „mispetul”. În maximum o lună, perioadă în care aplică tinerelor mlădiţe tot felul de tratamente, urmează repicatul, adică rărirea firelor prin replantare, iar la începutul lunii mai, când cresc mari şi frumoase şi ating înălţimea optimă, răsadurile sunt duse la piaţă. Preţurile sunt acceptabile: roşiile – 50 de bani, vinetele, între 40 şi 70 de bani, ardeiul, ţelina şi varza – 30 de bani. Ileana Daia nu poate spune cu exactitate cât investeşte, pentru că nu are întotodeauna aceleaşi cheltuieli, dar, oricum, se merită. „E muncă multă, dar rezultatul merită. Şi ce e mai important, îmi place ce fac”, ne-a mai spus ea.
La Căvăran mai sunt cel puţin 14 producători de răsaduri, dar, din păcate, în ultimul timp două femei au renunţat, una pentru că nu mai făcea faţă, cealaltă, mai în vârstă, din cauza birocraţiei care i-a impus atestatul de producător şi carnetul de comercializare. Chiar şi aşa, Ileana Daia a ţinut să ne spună câteva nume: Elena Cornean, una dintre cele mai cunoscute producătoare de răsaduri de aici și care are marfă de calitate, Elena Lepa, Viorica Secoşan, Elena Roşu, Florica Pocrean, Elena Ţâru sau Cristian Işfan. În acest fel, a mai adăugat bibliotecara care şi-a făcut din pasiune o a doua meserie, Căvăranul a întrecut deja Jena, localitatea din judeţul Timiş celebră pentru răsadurile ei, cel puţin în ceea ce priveşte numărul de producători care vând la piaţa din Caransebeş. Chiar ea are o concurenţă acerbă, vecina ei de masă fiind o celebră cultivatoare de răsaduri, care are 92 de ani şi se prezintă simplu: „Baba Lena, de la Jena”.
Cât priveşte locul unde căvărănţenii îşi vând produsele, acesta a rămas unul singur – Piaţa Agroalimentară Centrală din Caransebeş. „Înainte, mai mergeam pe sate, dar în ultima vreme nu se mai merită, aşa că ducem toţi marfa la Piaţa Gugulanilor. Avem fiecare clientela noastră, fiindcă, dacă nu-l minţi, cumpărătorul te caută”, a conchis interlocutoarea noastră. Cam cum ar trebui să fie în orice afacere de pe lumea asta, am completa noi.
Ştefan ISAC
