Zilele acestea a bătut la poarta mea o datorie veche. Doi ani am muncit fără ca angajatorul să-şi achite datoria. Nu ar fi făcut acest lucru nici în prezent, dacă legea nu l-ar fi obligat.

Orice lucru îşi are începutul într-un punct, pe urmă îşi urmează cercul. De ce un cerc? Fiindcă totul revine în acelaşi loc. În cazul angajatorului, trebuia să-şi plătească datoria pentru a fi achitat, eliberat de sarcină, eliberat de culpă.

Am privit legumele din grădina mea. Le-am zărit pline de rod. Rodul bogat mi-a adus aminte de zilele dedicate îngrijirii lor. Nu poţi arunca o sămânţă în pământ şi să-i porunceşti să crească, să aducă rod, iar ea, ascultătoare, să devină magică, la fel ca în poveşti, şi să-ţi bucure sufletul cu belşug. Rodul bun necesită îngrijire şi multă trudă. Semeni sămânţa, fereşti mlădiţa de iarba cea rea, îi oferi apă, lumină şi căldură, ca pe urmă ea să te răsplătească cu nectarul rodului bogat.

Angajatul oferă rodul, dar angajatorul nu-şi face datoria, mai mult decât atât, îi impune să facă ascultare trimiţându-l să rodească între spini. Cum să aduci rod între spini? Cum să asculţi a fugi între spini şi a îngrăşa viţelul? Dacă Mântuitorul Iisus Hristos ar fi ascultat de cel viclean şi transforma pietrele în pâini spre a-şi potoli pântecele care era flămând, noi nu am mai fi gustat astăzi din pâinea vieţii.

Toate lucrurile îşi aşteaptă răsplata. Părinţii îşi cresc cu dragoste copiii, îi educă şi, chiar dacă nu recunosc, aşteaptă ca eforturile să le fie răsplătite, copiii să se dovedească a fi cetăţeni responsabili.

Trist este că angajatorul trebuie să fie o pildă pentru cei din jur, un exemplu de moralitate, dar, atunci când lucrurile nu-şi urmează cursul firesc, intervin legile, care sunt mai presus de cei care ar trebui să fie un exemplu de bună purtare şi dreptatea îşi spune cuvântul.

Cercul nu te lasă să scapi fără a-ţi plăti datoria. Mai devreme sau mai târziu, orice datorie trebuie achitată, fie că eşti supus legilor acestei lumi, fie mai apoi Legii Divine.

Pr. Ion TURNEA