Reputatul istoric caransebeşean Liviu Groza a încetat din viaţă sâmbătă, 23 septembrie, la orele amiezii, la Spitalul Municipal de Urgenţă din Caransebeş, fiind învins de o boală mai veche, care a recidivat.
Pe parcursul vieții sale, Liviu Groza a dus o intensă muncă de cercetare şi promovare a evenimentelor istorice petrecute în Banatul Montan, el scriind astfel un număr impresionant de 56 de volume de specialitate.
Liviu Groza s-a născut la Caransebeş, în data de 10 iulie 1932, şi a absolvit Liceul „Traian Doda” în anul 1951. În tinereţe, şi-a dorit să ajungă medic chirurg, însă vremurile i-au fost potrivnice pentru împlinirea acestor năzuinţe, fiind nevoit să îmbrăţişeze meseria armelor. A fost un ofiţer conştiincios al Armatei Române, dar neîmpăcat cu gândul că nu s-a realizat profesional aşa cum ar fi dorit.
Acesta i-a cunoscut îndeaproape pe academicianul arheolog Constantin Daicoviciu şi pe prof. univ. dr. Radu Vulpe, care i-au călăuzit primii paşi spre pătrunderea tainelor istoriei. Ulterior, Liviu Groza a urmat cursurile Şcolii de Ofiţeri de la Sibiu şi ale Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului în domeniul istoriei militare. A activat în Garnizoana Caransebeş până în anul 1987, când a trecut în rezervă.
În anul 1989, Liviu Groza a avut prilejul să ducă o intensă activitate de cercetare la Arhivele de Război din Viena. A studiat cu acest prilej o serie de documente referitoare la istoria militară a Banatului, pe care le-a făcut publice în scrierile sale, între care un loc aparte îl ocupă cele zece volume sugestiv intitulate „Restituiri Istorice“. A susţinut numeroase expuneri în cadrul unor simpozioane, conferinţe, interviuri la radio şi televiziune, şi a colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate, unde a publicat peste 100 de articole de specialitate. Colaborarea cu istorici de prestigiu precum Hadrian Daicoviciu, Ioan Piso, Gheorghe Lazarovici, Doina Benea, Costin Feneşan, Valeriu Leu, Constantin Pop şi încă mulţi alţii, i-a fost benefică pentru clarificarea unor probleme mai puţin cunoscute în istoria militară a Banatului.
De asemenea, de un mare ajutor i-a fost colaborarea cu cercetătorii Triţu Măran şi Alexander Krischan din Viena, precum şi cu doctorul Rainer Egger, directorul Arhivelor de Război din capitala Austriei, care i-au pus la dispoziţie documente de o inestimabilă valoare.
Pentru întreaga sa activitate, Liviu Groza a fost distins de mai multe instituţii şi organizaţii cu diplome de excelenţă.
Comunitatea caransebeşeană, precum şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin, i-au conferit titlul de Cetăţean de Onoare. Totodată, omul de cultură a mai fost recompensat cu distincţii similare şi în localităţile Reşiţa, Orşova, Băile Herculane, Obreja, Eftimie Murgu şi Sacu.
Reputatul om de cultură caransebeșean, în 85 de ani de viață, a editat impresionantul număr de 56 de volume de specialitate privitoare la istoria Banatului Montan.
Astfel, au rezultat mai multe scrieri de specialitate, între care se remarcă cele zece volume din „Restituiri Istorice”, precum şi titlurile „Contribuţii la monografia Caransebeşului”, „Batalionul 2 Grăniceresc de Gardă din Caransebeş”, „Biserica strămoşească în Banatul grăniceresc”, „Oameni care au fost”, „Legendă şi istorie în Valea Almăjului”, „Statuile din Caransebeş”, „Din amintirile unui dezertor”, „Simboluri ornamentale pe casele din municipiul Caransebeş”, „Contribuţii la istoria Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13 din Caransebeş”, „Lupta de la Lugoj”, „Gheorghe Bona – un caransebeşean pe nedrept dat uitării”, „Caransebeşul şi Marea Unire”, sau cartea intitulată „Aspecte din activitatea Regimentului de Graniță Româno-Bănățean Nr. 13 din Caransebeș”, lansată recent.
Pe teritoriul Regimentului de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13 s-au născut nu mai puţin de 25 de generali care au luptat pentru păstrarea identităţii și demnității naţionale. Între aceştia, s-au făcut remarcaţi prin merite deosebite Moise Groza, Alexandru Guran, Traian Doda și eroul Ioan Drăgălina, demisionat din Armata Austro-Ungară în anul 1887. Eroismul ostaşilor români era prezentat în presa autohtonă şi internaţională a vremii prin articole elogioase, ce scoteau în evidenţă simţul de jertfă, cutezanţa extraordinară şi dispreţul faţă de moarte al acestora. Autorul vorbește întotdeauna cu admirație și vădită emoție când prezintă informații, documente și fotografii inedite, privitoare la viața și activitatea militarului caransebeșean căzut pe frontul de luptă al Primului Război Mondial.
Liviu Groza a amenajat într-una dintre încăperile imobilului unde domicilia o inedită expoziţie cu caracter permanent. Aceasta prezintă aspecte deosebit de importante din viaţa reputatului scriitor şi cuprinde fotografii, documente, obiecte personale, medalii jubiliare şi decoraţii militare ce i-au fost conferite în perioada sa de activitate.
Omul de cultură a aşezat central, în cadrul spaţiului expoziţional, o fotografie personală elocventă, iar sub aceasta, crezul după care s-a călăuzit în viaţă: „Am muncit toată viaţa ca să trăiesc şi după moartea mea”.
Conform crezului după care s-a călăuzit întotdeauna, el lucra la un nou material de tipar, referitor la municipiul Caransebeş și la Marea Unire, care era aproape finalizat și pe care intenţiona să îl lanseze anul viitor, cu prilejul aniversării centenarului celui mai important act istoric național.
De menționat și faptul că Liviu Groza a fost sărbătorit recent, cu mare fast, de comunitatea sa natală, printr-o acțiune omagială organizată de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, și Consiliul Judeţean Caraş-Severin.
Vasi POPESCU
