… Avem în ţara noastră tot ceea ce ne trebuie pentru ca, prin practicarea turismului, să realizăm cel mai potrivit mod de a ne petrece cu folos timpul liber, prilej de a tezauriza în suflet valoroase satisfacţii artistice şi intelectuale.

Credem, totuşi, că un ABC turistic ar trebui să înceapă, înainte de toate, cu îndemnul de a reflecta serios asupra unor atitudini care, astăzi, nu mai pot fi tolerate în drumeţia românească. Cine dintre noi n-a întâlnit, în drumurile sale, bănci pentru odihnă, copaci şi monumente de arhitectură sau artă scrijelite cu „ilustrele” nume ale unor aşi ai lipsei de bun-simţ şi de educaţie? De câte ori, fiecare dintre adevăraţii drumeţi n-au fost revoltaţi de prezenţa puzderiei de gunoaie şi de inesteticele resturi de hârtie sau pungi de plastic, care atestă trecerea prin frumoasele locuri a unor elemente certate atât de convingător cu curăţenia?

Din păcate, lista unor asemenea comportări „turistice” este încă prea lungă ca să nu ne dea de gândit. Este drept că la fel se cam poartă şi destui străini care ne vizitează ţara, care se mândresc cu o veche tradiţie în materie de educaţie şi un lung trecut în istoria civilizaţiei. Faptul că racila lipsei de educaţie nu ne este proprie, nu trebuie însă să ne autoliniştească.

Un drumeţ inteligent nu lasă nicio urmă după sine: nici iscălituri, nici distrugeri, nici dezordine şi nici gunoaie. Hârtiile şi pungile de plastic în care au fost ambalate alimentele sunt cărţile de vizită ale dezordonaţilor. Frumuseţea naturii este un patrimoniu naţional, dar şi un bun al tuturor.

Multe monumente au fost batjocorite în ultimul timp de pseudoturişti. Trecerea acestora prin zonele turistice a prilejuit dezastre naturale. Este cazul Monumentului Turismului de la Rusca Montană, unicat în Europa şi chiar în lume. În apropierea acestuia a fost ridicat un alt monument din marmură, exprimând frumuseţea acestor locuri. Încă de la inaugurare, în 2013, pe monument au fost arborate trei steaguri – al României, al Uniunii Europene şi, în premieră, cel al comunei Rusca Montană, iar în vârf un vultur ce simbolizează puterea. La puţin timp după inaugurare, acest vultur din marmură avea să dispară.

Pe malurile râurilor Rusca şi Bistra, aduse parcă de un vânt rău, găsim sticle, borcane, fel de fel de cutii, hârtii, staniol, pungi de plastic etc.

Lupta împotriva poluării mediului ambiant a devenit una din marile probleme ale lumii contemporane.

Un pericol mondial ameninţă aerul şi apele, cu consecinţe grave asupra generaţiilor viitoare, şi numai o acţiune energică întreprinsă prin participarea tuturor factorilor de răspundere poate readuce natura la starea ei normală.

Dar distrugerea mediului în care trăim nu înseamnă numai invadarea ciclului alimentar cu substanţe nocive, smogul din marile oraşe industriale, reziduurile organice sau poluanţii transportaţi prin aer. Înseamnă şi acţiunile brutale, iresponsabile, ale unor oameni care vin în contact direct cu natura, cu atracţiile, cu monumentele naturii.

Am asistat de multe ori în ultimii ani la acel spectacol trist, când frumoasa zonă cu narcise de la Zerveşti a fost transformată, în numai câteva ore, într-un câmp pustiu. Mulţi dintre cei ce porniseră din cine ştie ce colţ de ţară pentru a participa la tradiţionala sărbătoare au rămas impresionaţi de privelişte. Florile au fost rupte fără milă, smulse chiar din rădăcină, călcate în picioare…

Semnalăm apoi, cu amărăciune, frecventele cazuri de distrugeri provocate în peşteri, în urma „vizitării” lor de către acest soi de turişti. Podoabe create de natură de-a lungul timpului au fost rupte şi luate drept „suveniruri”, şi s-a trecut cu briceagul sau cu pensula înmuiată în vopsea peste dantelăria de calcar, doar din simpla ambiţie a acestor vandali ai turismului de a însemna trecerea lor prin acele locuri. Tot atât de dese sunt cazurile de încălcare a normelor privind pătrunderea şi comportarea în rezervaţiile şi parcurile naţionale.

La rândul său, braconajul aduce pagube însemnate faunei terestre şi acvatice. Acesta reduce numărul şi ameninţă chiar cu pieirea unele specii de vieţuitoare.

Un exemplu îngrijorător îl oferă împuţinarea păstrăvului indigen şi a altor specii în apele de munte ale Banatului.

Ne oprim aici cu exemplele, întrucât nu ne-am propus să facem un bilanţ al mutilărilor aduse pământului, apelor şi pădurilor.

Legătura dintre turism şi ocrotirea naturii este o problemă de etică, de înaltă conştiinţă patriotică. Aşa trebuie să o privim noi toţi cei ce aflăm în mijlocul naturii izvor de linişte şi de sănătate. Să nu fim indiferenţi dacă unii dintre semenii noştri încearcă să-i ştirbească frumuseţea.

În locul oricărui alt comentariu, adresăm un călduros apel tuturor drumeţilor iubitori de frumos, să lupte pe toate căile, pentru ca astfel de imagini să nu mai poată fi văzute nici aici, nici în altă parte…

Doinel Puiu MĂRGINEANU