Galeria Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional din Reşiţa a găzduit, în ultimele zile ale anului trecut, vernisajul expoziţiei intitulate ,,130 de ani de la înfiinţarea Comunităţii de Avere din Caransebeş”. Expoziţia, organizată de Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, cuprinde peste 100 de piese – documente, fotografii, schiţe, planuri – şi are scopul de a reda un crâmpei din activitatea unei societăţi care a funcţionat între 1879-1960 şi a fost un reper important pentru populaţia de pe teritoriul fostului Regiment de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13 din Caransebeş. (O. Roşu)
La sfârşitul lunii decembrie a anului trecut, la sediul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Caraş-Severin, din Reşiţa, a avut loc vernisajul expoziţiei „130 de ani de la înfiinţarea Comunităţii de Avere din Caransebeş”. Expoziţia a fost organizată de către Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale şi a însumat peste 100 de piese – documente, schiţe, planuri şi fotografii, încercând să redea un crâmpei din activitatea unei societăţi care a funcţionat între anii 1879-1960 şi a reprezentat un reper important pentru populaţia de pe teritoriul fostului Regiment de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13 din Caransebeş.
Exponatele au vizat aspecte precum participarea la Primul Război Mondial, vizita regelui Carol al II-lea în Banat, înfiinţarea Regimentului de Graniţă din Caransebeş, activitatea silvică, exploatarea produselor lemnoase şi a celor accesorii: ghindă, jir, piatră, nisip, floare de tei, belladonă, urzici, fragi, mure, sau arendarea drepturilor de pescuit şi de vânătoare, acordarea gratuită a camerelor pentru urmaşii grănicerilor în casele Comunităţii din Băile Herculane, construirea Palatului comunităţii din Caransebeş, promovarea turismului, acordarea ajutoarelor individuale şi colective sau împărţirea beneficiilor între coproprietari.
În acest context, consider importantă prezentarea câtorva aspecte privind organizarea acestei societăţi coproprietare, de o importanţă deosebită pentru trecutul zonei în care trăim.
Comunitatea de Avere din Caransebeş a continuat, în domeniul silvic şi pastoral, activitatea fostului Regiment de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13, contribuind la păstrarea laolaltă a suprafeţelor forestiere, a păşunilor, a golurilor de munte şi a terenurilor neproductive pe care le-a moştenit de la acesta.
Interesant de observat este faptul că, încă de la înfiinţarea Comunităţii, beneficiile averii se revărsau asupra a circa 30.000 de familii, răspândite în toate cele 94 de localităţi: Eibenthal, Tisoviţa, Plavişeviţa, Dubova, Ogradena Veche, Orgadena Nouă, Eselniţa, Orşova, Jupalnic, Coramnic, Tufări, Topleţ, Bârza, Pecinişca, Mehadia, Iablaniţa, Valea Bolvaşniţa, Cornereva, Bogâltin, Cănicea, Domaşnea, Luncaviţa, Verendin, Mehadica, Pârvova, Lăpuşnicel, Cornea, Globu Rău, Cuptoare, Cruşovăţ, Plugova, Globu Craiovii, Petnic, Şumiţa, Borlovenii Noi, Borlovenii Vechi, Pătaş, Prilipeţ, Bozovici, Lăpuşnic, Moceriş, Şopotu Nou, Ravensca, Dalboşeţ, Şopotu Vechi, Gârbovăţ, Bănia, Rudăria, Prigor, Putna, Teregova, Wolfsberg, Weidenthal, Slatina Timiş, Goleţ, Bucoşniţa, Petroşniţa, Lindenfeld, Poiana, Prisian, Zerveşti, Caransebeş, Caransebeşul Nou, Dalci, Turnu, Ruieni, Borlova, Zlagna, Buchin, Cârpa, Bolvaşniţa, Vârciorova, Sadova Veche, Vălişoara, Ilova, Sadova Nouă, Armeniş, Feneş, Rusca, Ciuta, Iaz, Cicleni, Obreja, Glimboca, Var, Ohaba, Mal, Cireşa, Zăvoi, Valea Mare, Crâjma, Mărul, Marga şi Voislova, dintre Marga şi Orşova, de pe raza fostului Regiment grăniceresc.
Într-o epocă istorică în care bunăstarea materială era dată de suprafeţele funciare deţinute, cele peste 250.000 de iugăre cadastrale reprezentau o avere considerabilă. Spre deosebire de alte societăţi, precum S.T.E.G.-ul sau mai apoi U.D.R.-ul, de al căror profit se bucura un număr restrâns de asociaţi, în cazul Comunitatăţii de Avere din Caransebeş beneficiul se răsfrângea asupra a circa 130.000 de locuitori, ai fostei graniţe militare bănăţene.
Comunitatea de Avere din Caransebeş a fost, timp de 81 de ani, una dintre cele mai importante instituţii, pentru locuitorii aşezaţi în arealul cuprins între Valea Bistrei, Valea Timişului, Valea Cernei şi Valea Almăjului. Rădăcinile ei se intend, în timp, în perioada intrării Banatului sub stăpânirea austriacă, atunci când, pentru a-i motiva pe locuitorii zonei să intre în structurile grănicereşti, autorităţile de la Viena, prin Wald Regulativul din 24 Aprilie 1787, au reglementat dreptul grănicerilor la lemne, păşune şi produse forestiere, din pădurile imperiale, fără plată, dar numai pentru acoperirea necesităţilor gospodăriilor proprii.
În momentul desfiinţării Regimentului Confiniar Româno-Bănăţean Nr. 13, în anul 1872, prin Dispoziţie imperială, drepturile de servitute forestieră ale grănicerilor au fost răscumpărate. În locul acestora, ei au primit, în deplină proprietate, jumătate din domeniul forestier, asupra căruia şi-au exercitat anterior drepturile de servitute. Pentru administrarea celor 251.919 iugăre 12 st.p. de păduri, păşuni, munţi şi teren improductiv (216.068 iugăre 379 st.p. pădure, 4.872 iugăre 1.175 st.p. păşune, 29.453 iugăre 644 st.p. munţi, 1.524 iugăre 1.014 st.p. teren neproductiv, în total 251.919 iugăre 12 st.p.), care au intrat în proprietatea necondiţionată a celor 94 de comune grănicereşti, a fost înfiinţată Comunitatea de Avere a fostului Regiment Confiniar Româno.Bănăţean Nr. 13 din Caransebeş.
Instituţia era condusă de organe alese, dintre locuitorii celor 94 de comune grănicereşti, formate din Preşedinte, Comitet şi Adunare generală. Activitatea silvică era asigurată de organele de specialitate: ingineri silvici, contabili, brigadieri şi pădurari.
Încă din momentul în care s-a hotărât ca această avere să nu fie împărţită între comune şi apoi între locuitori, ci să fie păstrată, în continuare, unită, deviza sub care a funcţionat a fost: „Ridicarea materială şi culturală a graniţei bănăţene„. (Va urma)
Ovidiu ROŞU
