Recent, Cornel Ungureanu, un nume de referinţă în critica literară românească, a primit titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Constantin Daicoviciu, conferit de conducerea administraţiei publice locale, prin primarul Daniel Boambeş.
Cornel Ungureanu s-a născut în data de 3 august 1943, la Lugoj, în familia unui notar ce funcţionase, un timp, în Basarabia. Copilăria şi-a petrecut-o la Zăgujeni. După moartea tatălui, în 1951, a rămas cu mama sa, având de suferit de pe urma vremurilor social-politice clamate din anii postbelici, când eticheta de „chiaburi” a fost aplicată familiei.
A urmat şcoala primară în Zăgujeni, iar liceul la Lugoj. Examenul de Bacalaureat a fost momentul în care a simţit că literatura trebuie să facă parte din viaţa sa. În acel moment, era un elev de nota 7-8, dar la lucrarea de maturitate de la limba şi literatura română, cei din comisie au spus că a fost cel mai bun dintre toţi elevii. Atunci a simţit că literatura va face parte din viaţa sa. În liceu a scris poezii şi proză. Odată cu apariţia Editurii „Facla” la Timişoara, a predat volume pentru a fi tipărite, „La umbra cărţilor în floare” fiind unul din primele volume apărute în 1975. A primit Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor. A fost doar începutul. Mai apoi, a primit şi Premiul Naţional pentru Critică.
Cele mai frumoase clipe din copilărie şi adolescenţă sunt legate de lecturi, foarte multe la număr, dar şi de poezie, proză şi participări la viaţa literară în timpul petrecut la Caransebeş. Aici a întâlnit oameni extraordinari, printre care poetul George Suru şi Sorin Titel, un prozator de seamă, pe care istoria literaturii l-a reţinut.
Nu a avut fraţi. A avut un unchi la Bucureşti, un chirurg important în anii ’50, foarte apropiat familiei. El i-a explicat mamei sale că Facultatea de Filologie de la Timişoara, Secţia româno-germană, era un loc cât se poate de potrivit pentru continuarea studiilor. Dar nici aici drumul nu a fost prea uşor. A avut profesori de excepţie, oameni şi dascăli extraordinari, printre care Eugen Todoran sau Victor Iancu. Facultatea de Literea fost un loc fericit, datorită personalităţilor întâlnite.
În perioada anilor 1960-1970 a fost profesor în Vălişoara şi Zăgujeni. Cu multă muncă şi ajutor din partea unor prieteni a ajuns referent literar la teatru. A fost o perioadă fericită, deoarece atunci a cunoscut oameni extraordinari şi pricepuţi în arta teatrului, printre care Emil Reus, Ovidiu Iuliu Moldovan şi Remus Manea.
Apoi a devenit redactor la „Orizont”, în 1970. Ion Arieşanu, redactorul-şef al revistei, era un om de o hărnicie extraordinară, un bun profesionist, dar şi un om cu un suflet deosebit.
Aşadar, vreme de 45 de ani, criticul şi eseistul Cornel Ungureanu şi-a zidit o bună parte din viaţă în acest edificiu cultural, impunându-se printr-o prestaţie critică serioasă şi tenace, generatoare ea însăşi de viitoare cărţi şi proiecte cultural-literare mai ample.
Profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii de Vest şi secretar al Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, Cornel Ungureanu a devenit un nume de referinţă, atât prin cărţile editate, cât şi prin valoroasele sale colaborări la revistele „România literară”, „Tribuna”, „Familia”, „Luceafărul”, „Viaţa Românească”, dar şi la publicaţii din fosta Iugoslavie sau din Germania.
A debutat editorial la 32 de ani, cu volumul intitulat „La umbra cărţilor în floare” (1975), căruia i-au urmat: „Proză şi reflexivitate”, 1977; „Contextul operei”, 1979; „Imediata noastră apropiere”, vol. I, 1980, vol. II, Editura de Vest, 1990; „Proza românească de azi”, vol. I; „Cucerirea tradiţiei”, 1985; „Mircea Eliade şi literatura exilului”, 1995; „La vest de Eden. O introducere în literatura exilului”, Editura Amarcord, 1995, vol. II, Ed. Amarcord, 2001; „A muri în Tibet”, Editura Policrom, 1998; „Fragmente despre teatru”, Editura Timpul, 1998; „Introducere în viaţa şi opera lui Petru E. Oance, poet, jurnalist şi sculptor”, Editura Modus, 1999; „Despre regi, saltimbanci şi maimuţe”, Editura Marineasa 2001, 2003, 2004; „Mitteleuropa periferiilor”, Editura Policrom, 2002; „Ioan Slavici, monografie”, Editura Aula, 2002; „Geografie literară”, Editura Universităţii de Vest, 2002; „Geografia literaturii române, azi”, vol. I, Muntenia, Editura Paralela 45, 2003, vol. IV, Banatul, Id., 2005; „Octavian Goga, monografie”, Editura Aula, 2003; „Europa Centrală”, 2004; „Sorin Titel”, Reşiţa, Modus P.H., 2005; „Istoria secretă a literaturii române”, Editura Aula, 2007; „Şantier II, un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade”, 2012; „Vasile Voiculescu. Oglinzi paralele”, 2014.
Cornel Ungureanu este unul dintre cei mai importanţi critici şi istorici literari români. El le transmite tinerilor de astăzi că „trebuie să citească şi să înţeleagă. Literatura se trăieşte. Literatura se simte. Îţi formează sensibilitatea de fiinţă vie. Prin dragostea de literatură, devii mai puternic”.
Bianca METEȘ
