Deşi este din Teregova, Cristi s-a născut la Caransebeş, în data de 21 decembrie 1974, fiind fiul lui Ioan şi al Paraschivei Ianoşiga. Pasiunea şi dragostea pentru cântecul popular românesc şi pentru acordeon şi le-a manifestat de la vârsta de 6-7 ani, atât cât le înţelegea, fiind foarte atent la tot ce se cânta în acea perioadă. Primul acordeon pe care a cântat era o marcă românească, ,,Timiş”, pe care nu l-a mai dat jos din braţe până nu a reuşit să înveţe prima melodie a lui nana Achim – „Frunză verde zmeurică”. A studiat tainele acordeonului, de la cine credeţi? De la verişorul primar al lui Cristi, cântăreţul de muzică populară Ion Luca Jurjescu. Cristi nu s-a mulţumit numai cu atât. Ca să devină ce a devenit până la urmă, a studiat tainele acordeonului la Bocşa Română, cu Coreolan Dumitrescu.
Când s-a reînfiinţat orchestra „Doina Banatului”, pe lângă Casa de Cultură din Caransebeş, a participat la concurs şi a fost angajat ca acordeonist, timp de 10 ani avându-i ca dirijori pe Laci Perescu şi pe prof. Iancu Laurenţiu. Colegi instrumentişti i-au fost fraţii Florea Sandu şi Simion, Doru Papavă şi Mircea Dobre, el fiind cel mai tânăr din orchestră. În mânuirea acordeonului i-a îndrăgit pe Marcel Tudor, Sandu Florea şi pe Mircea Dobre, care i-au fost şi un reper în drumul pe care l-a parcurs. Ce şi-a propus Cristi a şi realizat, virtuozitatea fiind una dintre însuşirile dobândite încă din fragedă copilărie, la toate spectacolele şi concursurile la care a participat, fie cu orchestra „Doina Banatului”, sau singur, ca solist, obţinând numai locuri fruntaşe. La „Doina Banatului”, din Caransebeş, avându-i ca dirijori pe cei doi specialişti în arta dirijorală şi colegii suflători care l-au ajutat foarte mult, nici nu se putea să nu devină un virtuoz alături de aceştia. Datorită îndrumării acordate şi exigenţei de care au dat dovadă cei doi dirijori, a ajuns, în scurt timp, printr-un studiu intens, să prindă stilul interpreţilor de seamă din acest Ansamblu, făcând primele înregistrări cu aceştia.
După ce „Doina Banatului” şi-a încetat activitatea, Cristi a fost solicitat de aproape toate Ansamblurile, atât din Banat, cât şi din alte zone, să participe la diferite înregistrări, împreună cu diferiţi solişti locali. A armonizat foarte multe melodii pentru soliştii vocali şi i-a şi acompaniat într-un stil specific bănăţenesc. Nu de puţine ori îl vedem pe Cristi la diferite televiziuni, cântând singur sau împreună cu alţi instrumentişti şi solişti vocali. Eu, personal, activând la „Doina Banatului”, atunci când am făcut unele înregistrări, am fost plăcut impresionat de calitatea şi cunoştinţele muzicale de care au dat dovadă, atât el, cât şi colegul lui de breaslă, care nu mai este printre noi, Sandu Florea (Florică, cum îi spuneam noi). Mai mult, înregistrarea albumului cu cântece de petrecere, intitulat „Cântă-mi, lăutare”, avându-i pe prof. Iancu Laurenţiu – vioară, Sandu Simion – saxofon, Doru Papavă – clarinet, Cristi Ianoşiga – acordeon, Sandu Florea – orgă şi bas, şi Alexe Ciobanu – ţambal, înregistrare efectuată în Studioul „Otilia” din Caransebeş, manager Titi Alexin, a fost o reuşită extraordinară, mulţi specialişti din domeniu având aprecieri doar la superlativ pentru modul cum a sunat orchestra.
Sincer să fiu, mulţi dintre soliştii vocali, atât bănăţeni, cât şi din alte zone, şi l-ar dori pe Cristi atunci când fac înregistrări la Radio sau la TV. La cei 67 de ani ai mei, mi-aş dori să mai fac înregistrări cu o parte a componenţilor formaţiei de mai sus, instrumentişti cărora, de ce nu, să li se mai adauge şi alţii…
Ştefan ISAC
