Cunoscutul epigramist Nicolae Nicolae, membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România, ne oferă, sub titlul „În cătarea puştii”, un nou volum de epigrame, carte ce reuneşte în paginile sale mai bine de 200 de catrene adresate direct unor personalităţi ale vieţii cotidiene, unor colegi de breaslă, artişti, sportivi, politicieni sau prieteni şi cunoscuţi ai autorului.
Cartea a apărut la Editura Nagard, Lugoj, are o prefaţă semnată de cunoscuta epigramistă dr. Elis Râpeanu şi este cel de-al unsprezecelea volum publicat de către autor.
Nicolae Nicolae este în mod cert cel mai cunoscut şi apreciat epigramist caransebeşean, şi îi spun caransebeşean pentru că, deşi s-a născut în Oltenia, în judeţul Dolj, s-a mutat la Caransebeş în urmă cu peste 45 de ani, după absolvirea Institutului Politehnic din Braşov, activând ca inginer la IFET Caransebeş şi mai apoi la Combinatul de Industrializare a Lemnului. Creaţiile sale literare (poezii, fabule, proză scurtă, pamflete şi mai ales epigrame) sunt publicate în toată ţara, în zeci de antologii, culegeri şi reviste, iar talentul său indiscutabil a fost recompensat cu peste 60 de premii şi diplome.
Citirea volumului „În cătarea puştii” aduce garantat cel puţin zâmbetul pe buzele celui care are norocul să-l deschidă, atât prin talentul condeiului autorului, cât şi prin faptul că vizează multe persoane publice, cunoscute şi apreciate, sau nu, de către cititori. Printre cei care au „nenorocul” să-şi regăsească numele în paginile cărţii se află, desigur, şi colegii caransebeşeni ai autorului, şi îi amintesc aici pe Maria Bologa, Constantin Brătescu, Ioan Cojocariu, Ion Gheorgheosu, Ioan Jorz şi Mihail Rădulescu. Cartea este savuroasă, presărată cu ironii fine, menite să-i amuze pe cei ce o citesc, dar şi pe cei vizaţi, în măsura în care au simţul umorului şi, în unele cazuri, poate şi pe cel al realităţii, pentru că, aşa cum spune Nicolae Nicolae, „epigrama este o poezioară care are, de obicei, un conţinut satirico-ironic, patru versuri şi mai mulţi duşmani”. Deprinderea românului de a face haz de necaz şi felul lui mucalit de a fi se reflectă cum nu se poate mai bine în versurile acestor epigrame. Prin catrenele cuprinse în acest volum, autorul reuşeşte un lucru din ce în ce mai greu în vremurile actuale: să ne facă să ne destindem cu adevărat.
Epigramist talentat, Nicolae Nicolae se inspiră în versurile şi glumele sale pornind fie de la numele personajelor (ex: Liviu Călcâi: „Văzând că te semnezi Călcâi/ Sfidând alăturea româna/ Te-ntreb ca prieten mai întâi:/ De ce nu te semnezi cu mâna?”), fie de la trăsăturile şi caracteristicile lor fizice (ex: Emil Boc: „O vorbă circulă prin sat/ De prim-ministru cu blazon/ C-ar fi ajuns şi şef de stat/ Dac-ajungea la microfon.”), fie de la titlurile cărţilor scrise de aceştia (ex: Maria Bologa: „La cartea <<Luna în care mor păsările>>: Sărmane păsări – chiar de zboară/ Sortite-s parcă de-un profet,/ Ce scapă de la aviară/ Sfârşesc în vers la vreun poet”).
Exemplele pot continua, dar vă recomand tuturor celor care vreţi să vă delectaţi cu un umor de calitate să citiţi aceste versuri şi sigur veţi descoperi şi alte catrene ce vă vor înveseli ziua.
Mircea MOSCOVICI
