Prin cartea „Cugetări“, apărută anul acesta la Editura Sfântul Ierarh Nicolae din Brăila, scriitorul pr. Ion Turnea a ajuns la cel de-al nouălea volum publicat.
Proza „Viaţă de adolescent“, structurată pe cincisprezece capitole, deschide acest volum. Partea a doua a cărţii este destinată publicisticii şi cuprinde douăzeci şi unu de materiale ce au apărut iniţial într-un ziar sau revistă.
Titlul volumului înfăţişează ideea că materialele publicate au fost scrise datorită unor trăiri, a unor împrejurări corespunzătoare unui anumit moment din viaţa autorului.
„Lupta pentru existenţă“, de exemplu, a luat fiinţă într-o toamnă, în urma unei experienţe trăite de scriitor în timp ce se afla cu albinele în pastoral, între localităţile Ciuta şi Iaz. În apropierea pavilionului apicol al scriitorului, la aproximativ 100 de metri, un alt apicultor a amplasat stupina, deşi a fost sfătuit să nu facă acest lucru. Greşeala de a fixa vatra stupinei în apropierea alteia a adus după sine furtişagul. Albinele din vecinătate au atacat stupina sciitorului spre a fura miere. Albinele atacate au început o adevărată luptă, care putea aduce după sine pierderea stupinei în cazul în care apicultorul nu ar fi intervenit. „Chiar în faţa mea o albină a prins de picior pe altă albină, pe urmă de o aripă. La intrare într-un urdiniş, o albină hoaţă a venit deghizată, cu polen pe picioare, ca să poată pătrunde nestingherită în stup.“
„Radiera“ a prins contur în timp ce scriitorul a acoperit cu var „coaja scorţuroasă“ a copacilor din grădină. Varul acoperea orice imperfecţiune şi l-a trimis pe scriitor cu gândul în trecut, când era elev la şcoala primară şi utiliza radiera pentru a corecta orice greşeală. Morala acestui material constă în faptul că autorul îi sfătuieşte pe cei din jur să-şi corecteze greşelile, indiferent de gravitatea lor. „Orice greşeală se poate corecta dacă există voinţă.“
„Furnica“ surprinde munca istovitoare a unei fiinţe firave, aproape neînsemnată. Şi acest material, asemenea celorlalte, are o morală. De această dată, sunt condamnaţi cei care trec nepăsători pe lângă exemplele de muncă şi răbdare din zilele noastre. Aceşti nepăsători, care iubesc lucrurile inutile ale vieţii – „Pe un canal de televiziune era Nicolae Guţă, pe altul o dispută ca între Lenuţa şi Veta la piaţă, pe un alt canal de televiziune se difuza o ştire despre Andreea Tonciu care şi-a făcut operaţie estetică de micşorare a nasului” – vor constata la finalul vieţii ca au trăit degeaba. Fermecaţi de nimicurile de zi cu zi, ei nu observă munca furnicii, spre a urma exemplul ei. „Despre furnică va vorbi în viitor munca ei.“
Un alt material, ce are ca titlu proverbul „Cine sapă groapa altuia cade singur în ea“, îndeamnă, printr-o istorioară, pe cei din jur să săvârşească binele pentru a se bucura la rândul lor de roadele binelui. Dacă cei din jur vor proceda ca personajul din istorioara relatată şi vor face rău, vor sfârşi prin a cădea în propria groapă, în capcana întinsă altora.
Printre materialele publicate se află şi câteva cronici pe care scriitorul le-a făcut în urma apariţiei unor volume – „O antologie de poezie şi proză, Limba noastră cea română“, „Să ningă peste inimi bucurii“.
„Viaţă de adolescent“, proza de început a volumului „Cugetări“, prezintă frământările unui licean aflat la început de drum. „E dimineaţă. Mihai se îmbracă în grabă. E prima lui zi de licean. Uniforma îmbracată nu-l definea deloc. El prefera îmbrăcămintea sport. Costumul acela sobru ascundea ştrengarul, elevul plin de viaţă, adolescentul dornic să exploreze tot ceea ce este nou. După absolvirea gimnaziului, Mihai a dat examen la liceul mecanic şi a reuşit. […] Mihai şi-ar fi dorit altceva. I-ar fi plăcut să urmeze cursurile unui liceu sportiv.“ Aşadar, personajul principal ajunge să urmeze cursurile unui liceu care nu-l definea deloc, datorită faptului că părinţii săi, agricultori din localitatea Maciova, îl doreau aproape de casă, pentru a avea un ajutor în gospodărie. Mihai se integrează foarte bine în rândurile liceenilor şi ajunge să fie respectat de aceştia încă din prima zi de şcoală, când reuşeşte să-l înfrunte pe Piticu, un elev mai mare, de care se temeau cu toţii. Primul prieten al personajului principal este însuşi directorul liceului. Sunt relatate diferite întâmplări prin care trece personajul pe parcursul anilor de liceu, dar şi primii fiori ai iubirii. Foarte important de precizat este faptul că Mihai nu ratează niciun concurs sportiv. Obţine numeroase trofee şi, în anul al treilea de liceu, în luna decembrie, reuşeşte să obţină transferul la un liceu sportiv datorită locului I obţinut pe judeţ la Olimpiada sportului, Campionatul de box. „Viaţă de adolescent“ este o proză ce o să fie lecturată cu plăcere nu doar de adolescenţi, ci de oricare persoană, pentru că în fiecare om se ascunde adolescentul de ieri, sau, în cazul elevilor de gimnaziu, adolescentul de mâine.
Prin volumul „Cugetări“, scriitorul pr. Ion Turnea îl îndeamnă pe cititor să urmeze calea cea dreaptă în viaţă, să corecteze ceea ce este greşit şi să lupte asemenea lui Mihai sau furnicii pentru a-şi împlini visul.
Ana-Cristina POPESCU
