Titlul sintetizează satisfacţiile spirituale ale serii din 17 iulie, petrecute de mai bine de 30 de reşiţeni, la reşedinţa medicului Romeo Dumitrescu. Mai pe îndelete, depănând cele petrecute acum o lună, s-ar cere să încep prin aceea că Mihai Vintilă, medicul şi pictorul, Cetăţean de onoare al Caransebeşului, a scris o nouă carte – „Iarba din curtea mea”, pe care şi-a şi ilustrat-o. Cum s-a pus problema stabilirii spaţiului lansării la Reşiţa, ne-a sărit în ajutor dr. Romeo Dumitrescu, care ne-a oferit, fără nicio obligaţie materială, biblioteca sa, o adevărată sală de audiţie şi festivităţi, cu o acustică perfectă. Ba, mai mult, s-a oferit să asigure şi câteva inserturi muzicale pe parcursul discuţiilor ocazionate de lansare.

Într-un cuvânt, în spaţiul, parcă anume creat, pentru seri culturale, al dr. Romeo Dumitrescu, care s-a dovedit a fi şi o gazdă perfectă, dublată de un violonist de marcă, a avut loc lansarea volumului „Iarba din curtea mea”, al caransebeşeanului Mihai Vintilă. Cum mi-a revenit rolul de a prezenta cartea, am făcut-o având grijă să asigur audienţa că „iarba” autorului sunt simţămintele de primă tinereţe ale pictorului naiv, şi prea puţină memorialistică a doctorului Mihai Vintilă. Mi-a fost înlesnită vorba de cele opt tablouri ale pictorului, expuse pe rafturile imensei biblioteci a gazdei; tablouri pline de farmecul pe care ţi-l inspiră pictura lui Mihai Vintilă, cea plină de capcanele descifrării situaţiei fiecărui tablou, în care culoarea nealterată are rolul său bine determinat.

Aşa au început să curgă cuvintele, pentru că, datorită intervenţiilor gazdei ca solist, acompaniat de profesorii Eduard Ailenei, Cristian Roşoagă şi Martin Dobre, auditoriul s-a bucurat de mai multe inserturi muzicale, cu piese din paginile lui Pablo Sarasate, dar şi cu un memento marcat de „Balada” lui Ciprian Porumbescu. Nu mă voi opri asupra clipelor muzicale, cum nu o voi face nici cu privire la tablourile care au colorat momentul.

Cert este, însă, că amfitrionul s-a dovedit nu numai un virtuoz al arcuşului, ci şi un adevărat moderator, care a ştiut să provoace, prin întrebări simple, ample răspunderi din partea mai multor participanţi. Au fost rostite cuvinte pline de sens în legătură cu ceea ce este carte şi cunoaştere, adevăr şi frumos, cinste şi demnitate, reflecate în creaţia spirituală a zilelor noastre. Într-un cuvânt, a fost o seară plină, mai ales că toţi cei prezenţi au fost şi sunt oameni din categoria celor care cugetă şi se manifestă în activitatea spirituală a urbei, fără a aştepta recunoaşteri sau mulţumiri publice.

Poate că şi această componenţă a auditoriului, cu totul lipsită de emfaza unor acţiuni oficiale, a dat o notă de căldură şi intimitate întregii manifestări, petrecută sub acoperişul casei medicului îndrăgostit de vioară şi care, asemenea păsării fermecate, nu cântă niciodată pentru sine…

Am avut parte de o seară plină şi asemenea seri ne putem oferi, dincolo de ştaiful întâlnirilor oficiale, dar având în vedere unda de solemnitate pe care o impune rezultatul actului de creaţie sau de valoroasă interpretare a faptului artistic.

Adrian STEPAN

N.R. Dintr-o recentă discuţie purtată cu artistul octogenar Mihai Vintilă, am înţeles că pictorul nu i-a uitat pe oamenii locului de unde a plecat în viaţă şi doreşte să-şi lanseze volumul şi la Caransebeş. Iar noi sperăm ca acest act cultural să se petreacă cât mai curând…