De când n-aţi mai fost la Caransebeş? De un an, de doi, de zece? Sau poate n-aţi fost niciodată? Dacă nu aţi fost, veniţi acum să vedeţi, iar dacă aţi mai fost, veniţi să-l revedeţi.

Caransebeşul, un oraş al florilor şi cu forum de statui ce inundă parcurile şi străzile din primăvară şi până în toamnă, atrage vizitatori nu numai pentru peisajul său inedit, cu bogate rezonanţe în trecut, ci şi pentru că este uşor accesibil din orice parte a ţării.

În ciuda respectabilei sale vârste, Caransebeşul de azi este un oraş tânăr şi atrăgător, modern şi plin de vitalitate. Oraşul şi împrejurimile sale oferă celor ce-l vizitează, pe lângă natura bogată, variată şi plină de farmec, şi o istorie bogată. O simplă trecere prin acest oraş dobândeşte un simbol cu adânci reverberaţii în istoria şi devenirea lui, cu personalitatea lui, cu privirea către ziua de mâine. Interiorul municipiului, unde urbanizarea de autentică esenţă estetică îşi are locul, poate crea reale satisfacţii.

Oraşul păstrează încă şi acele clădiri vechi, cu încărcate arhitecturi de altădată. După afirmaţia istoricilor, oraşul Caransebeş, de la început, era prevăzut cu toate cele necesare unei cetăţi întărite, după modelul clasic roman Tibiscum oppidum sau Civitas regia de mai târziu.

Istoricii bănăţeni şi străini atribuie un rol istoric de seamă Caransebeşului. De altfel, oraşul acesta a şi trăit zile de glorie, în trecutul său, şi din punct de vedere militar, dar şi cultural.

Muzeul oraşului şi expoziţiile, precum şi toate activităţile culturale desfăşurate în cadrul Casei de Cultură „George Suru” constituie tot atâtea puncte de atracţie, atât pentru localnici, cât şi pentru oaspeţi.

Pentru a cunoaşte trecutul istoric, arhitectura şi cultura, ori bogatele realizări contemporane, vă invităm cu drag să poposiţi în capitala Ţării Gugulanilor.

Străbateţi aleile parcurilor, şi pretutindeni veţi răsplăti pe edilii oraşului cu un gând frumos. Florile şi platanii îi conferă oraşului un aer urbanistic deosebit, şi o pagină din cântecul lui de lumină şi fantezie.

Oraşul acesta este transformat de anotimpuri într-o adevărată grădină de flori care încântă prin frumuseţe, dar şi prin prietenia, veselia, ospitalitatea şi hărnicia oamenilor, atât pe cei care trăiesc aici, cât şi pe cei care sunt dornici să cunoască oraşul.

Edilii locali sunt preocupaţi şi hotărâţi să dezvolte continuu baza materială şi să asigure o mai bună păstrare a valorilor sale culturale. Noi, cei ai locului, suntem prea obişnuiţi cu obişnuitul nostru, şi de aceea de multe ori nu punem preţul cuvenit pe ceea ce pare a fi nou şi plăcut.

În acest fel, oraşul Caransebeş va permite o mai bună asigurare a condiţiilor de destindere şi cultură, fiind şi o gazdă primitoare pentru cei ce vin din alte colţuri ale ţării sau de peste hotare.

Pe o claviatură largă, natura se împleteşte răsunător. Peisaje, clădiri vechi, cu arhitectură specifică, se înşiră într-un caleidoscop pitoresc şi delicat.

Oraşul poartă cu el dimineţile vioaie, amiezile cu miros de prânz şi înserările cu glasuri de murmur asfinţit. Niciodată oraşul nu e singur, întotdeauna este cu noi, cu cei care-l iubim şi îl veghem.

Vremea de primăvară, de vară şi de toamnă, apoi de iarnă, sunt vremile pământului, ale chemărilor şi ale destinului. Timpul ne cheamă lângă gândul şi flăcările sale ce nu se sting, flăcări ce răsar din eternitatea sublimului prezent.

Privit de undeva de sus, oraşul pare o lume cuprinsă de taine încolţite în zorii fără margini. Oraşul respiră aburii de legendă ai unei istorii de neuitat, măsurându-şi veacurile după umbra munţilor, ca un ax de cadran solar al Banatului Montan. Mulţimea florilor ne duce cu gândul, în rotiri domoale, spre lumea feerică de puritate şi absolut a unei grădini minunate.

Caransebeş, fostul burg înceţoşat şi încătuşat de provincialism, este acum un argument al dezvoltării. Azi, oraşul rămâne o fereastră deschisă din urme de istorie spre aceste zile ce adună-n ele o mare bucurie a prezentului.

Doinel PUIU MĂRGINEANU