În fiecare an, la 30 ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuiește chipurile luminoase ale Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, îndemnându-ne să ne amintim de acești mai mari ai noștri, care ne-au grăit cuvântul lui Dumnezeu și ne-au învățat ce înseamnă dragostea față de Hristos și Biserică.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 în Cezareea Capadociei, într-o familie creștină deosebită. Tatăl său, Vasile, și mama sa Emilia au avut zece fii, dintre care trei au devenit episcopi. Sfântul Vasile s-a bucurat de o educație temeinică, desăvârșită prin studiile făcute la Atena, unde a legat o frumoasă prietenie cu Sfântul Grigorie Teologul.
După terminarea studiilor, renunță la cariera de retor și se retrage, trăind o viață dedicată ascezei și rugăciunii. Alături de el a avut mai mulți prieteni care i-au urmat sfaturile și regulile. După modelul viețuirii lor au fost înființate mai multe mănăstiri, luând astfel ființă monahismul bazilian. Pentru priceperea și virtuțile sale, este ales ca arhipăstor al Cezareei Capadociei, poziție din care a luptat pentru apărarea ortodoxiei de arianismul susținut de stat.
Despre Sfântul Vasile se spune că a fost un om al faptelor și un bun organizator, părinte al monahismului răsăritean și părinte al Liturghiei care îi poartă numele. Trece la cele veșnice pe 1 ianuarie, anul 379.
Sfântul Grigorie Teologul s-a născut tot în jurul anului 330, în Capadocia la Arianz. Tatăl său, Grigorie, era episcop al Nazianzului. Despre Sfântul Grigorie se spune că a fost un caracter sensibil, poetic, contemplativ, tocmai de aceea a reușit să-și însușească tehnicile literare antice care îl ajută mai târziu să prezinte mesajul creștin într-o formă literară greacă desăvârșită. La insistența prietenului său Vasile și a tatălui său, a acceptat să fie hirotonit episcop pentru eparhia Sasimei.
În anul 379, Grigorie a fost chemat la Constantinopol, pentru a păstori puținii creștini ortodocși din cetatea care era majoritar ariană. Aici, în amfiteatrul unei case, a organizat celebra Biserică Anastasia, unde a rostit cele cinci cuvântări teologice. El a fost cel care a adus, prin acestea, Treimea în cea de-a doua Romă, așa după cum avea să spună el însuși într-unul din poemele sale.
A trăit să vadă restabilirea dreptei credințe hotărâte la Niceea prin cel de-al doilea Sinod Ecumenic, pe care l-a prezidat în prima sesiune. Însă neînțelegerile cu părinții sinodali l-au determinat să se retragă la Arianz, unde a trăit până la sfârșitul vieții, dedicându-se nevoințelor duhovnicești și scrierilor sfinte.
Cel de-al treilea Sfânt Ierarh al triadei sărbătorite astăzi este un părinte aparținând Şcolii Teologice Antiohiene. Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia, la mijlocul celui de-al patrulea secol, într-o familie nobilă creștină. Tatăl său, Secundus, un ofițer de rang înalt în Armata imperială, moare la scurt timp după nașterea sa, fiind crescut doar de mama sa Antuza, care era creștină. Ioan a fost un tânăr studios, ucenic al marelui retor păgân al vremii sale, Libanius. De asemenea, studiază teologia cu Diodor din Tars.
Sfântul Ioan era iubitor de nevoință, se retrăgea constant în pustie, pentru a-și adânci viața duhovnicească. A fost hirotonit diacon și mai apoi preot, având datoria de a predica în biserica principală a cetății Antiohia. Aceasta a fost perioada din care se păstrează cele mai cunoscute omilii ale sale.
În anul 397 moare Nectarie, Arhiepiscopul Constantinopolului, şi atunci, împotriva voinței sale, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost ales ca Arhiepiscop. Viața sa ascetică și curajul de a spune lucrurilor pe nume l-au pus în opoziție cu Casa imperială, fapt ce i-a atras persecuția și exilurile. În anul 407, aflându-se în exil, Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la Domnul pe când se afla la Comana Pontului.
Sfinții Trei Ierarhi au marcat prin exemplul lor istoria creștinismului, pentru că au arătat creștinilor, clerici și mireni deopotrivă, ce înseamnă dragostea mărturisitoare de Hristos și slujirea autentică a Bisericii.
Pr. Virgil-Constantin VOINEA
