„În Duhul să umblați și să nu împliniți pofta trupului. Căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți cele ce ați voi” (Galateni 5, 16-17). „Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Căci dorința cărnii este moarte, dar dorința Duhului este viață și pace; fiindcă dorința cărnii este vrăjmășia împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8, 5-8)
În omul care a primit credința creștină există două legi: legea cărnii și legea duhului sau legea trupească și legea minții, precum a arătat Apostolul Pavel, zicând: „Dar văd în mădularele mele (trupești) o altă lege, luptându-se împotriva legii minții mele” (Romani 7,23). Sau, precum același apostol spune, se împotrivesc în om trupul și duhul: „Trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia” (Galateni 5,17).
Între aceste legi este o luptă neîntreruptă: ceea ce voiește unul disprețuiește celălalt – ceea ce voiește trupul nu voiește duhul. Trupul voiește să se mândrească, să se preamărească, să se înalțe, iar duhul voiește să se smerească și să cugete smerit. Trupul voiește a fi în slavă și cinste, iar duhul pe toate le vede gunoaie. Trupul voiește să se odihnească, iar duhul să vegheze, să se ostenească. Trupul voiește să trândăvească, să bea, să se veselească, iar duhul să se înfrâneze, să postească și să plângă pentru păcate. Trupul voiește să se răzbune pe vrăjmașii săi, iar duhul să-i iubească pe vrăjmași și să facă bine celor ce-l urăsc.
Trupul voiește să răpească avutul altuia, iar duhul să dea și ceea ce este al său celor nevoiași. Trupul voiește să satisfacă iubirea sa de plăceri, iar duhul să fie curat. Trupul voiește să împlinească în toate voia sa, iar duhul să împlinească în toate voia lui Dumnezeu. Tot așa și în privința celorlalte lucruri trupul și duhul se împotrivesc unul altuia. Tot Sfântul Apostol Pavel ne spune: „… Grija de trup să nu o faceți spre pofte” (Romani 13,14), și adaugă: „Drept aceea fraților, nu suntem datori trupului, ca să viețuim după trup. Căci dacă viețuiți după trup, veți muri, iar dacă ucideți, cu Duhul, faptele trupului, veți fi vii” (Romani 8,12-13).
Din aceste două legi contradictorii iau naștere două cugete opuse, total diferite: cugetul trupesc și cugetul duhovnicesc. Cugetul trupesc se manifestă atunci când se face ceea ce voiește trupul, iar cugetul duhovnicesc – atunci când se face ceea ce voiește duhul. Cugetul trupesc înseamnă mândrie, îngâmfare, iubire de plăceri, neînfrânare, desfrâu, necurățire, iubire de argint, hoție, cârtire, vorbire de rău, vrăjmășie, certuri, ținere de minte a răului, răzbunare și celelalte, care se opun legii lui Dumnezeu. „Cel ce seamănă în trupul său însuși, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viață veșnică” (Galateni 6,8).
Cugetul duhovnicesc înseamnă smerenie, înfrânare, curăție, feciorie, răbdare, pace, blândețe, neținere de minte a răului și celelalte, pe care le voiește legea lui Dumnezeu. „Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Galateni 5, 22-23).
Datorită acestor două cugete opuse, omul este de două feluri: trupesc și duhovnicesc. Fiecare, după cum cugetă, așa și este numit. Cine ascultă de trup și cugetă cele ale trupului este numit om trupesc; iar cel ce urmează duhului și își supune trupul duhului este numit om duhovnicesc. „Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al lui” (Romani 5,9); „Căci câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8,14).
Pr. Petru PAICA