Din ,,culisele” celui de Al Doilea Război Mondial
În luna mai, se împlinesc 66 de ani de la încheierea celei de a doua conflagraţii mondiale. Între 1939 şi 1945, aceasta a antrenat un număr de 61 de ţări, cu o populaţie de 1,7 miliarde de oameni, şi a cumulat un uriaş volum de resurse umane, materiale şi financiare, pe teritoriul a cinci continente. La operaţiunile militare au participat 100 de milioane de soldaţi, subofiţeri, ofiţeri şi generali, precum şi o mare parte a populaţiei din zonele de conflict. În această ediţie, publicăm prima din cele cinci părţi ale acestui serial. (A. Ghidarcea)
Se împlinesc în acest an, în luna mai, 66 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în Europa. După unii istorici, acesta s-a încheiat la 9 mai 1945, prin capitularea Germaniei hitleriste, după alţii – cei mai mulţi –, la 12 mai acelaşi an, când acţiunile militare şi focul armelor au încetat complet, iar ultimele mari unităţi şi unităţi germane din zona Praga şi nord-vestul Cehoslovaciei s-au predat – Grupul de Armate „Centru”, comandant generalul Schörner.
Pe teatrul de acţiuni militare, luptele au încetat doar în luna august 1945, mai precis la 6 august, când Japonia a fost lovită de SUA cu două bombe atomice, la Hiroshima (6 august 1945) şi Nagasaki (9 august 1945), ce au produs mari suferinţe populaţiei, înregistrându-se peste 240.000 de victime, iar coşmarul bolilor cauzate de radiaţii îşi face şi astăzi simţită prezenţa.
Cel de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945) a început prin atacul asupra Poloniei, la 1 septembrie 1939, de către Germania hitleristă, din sud-vest şi nord, iar din est de către trupele URSS. În zorii zilei de 1 septembrie 1939, la ora 4 şi 40 de minute, Armata germană a invadat Polonia. Aproximativ 1.500 de avioane germane au pătruns prin surprindere în spaţiul aerian polonez şi puternice coloane de blindate au trecut frontiera. Pretextul a fost găsit uşor, prin înscenarea unui „atac polonez” asupra Postului de radio de la Gleiwitz, din apropierea graniţei germano-poloneze, atac executat în realitate de SS-işti, care au lăsat pe teren cadavrele câtorva deţinuţi de drept comun, îmbrăcaţi în uniforme poloneze, confecţionate, bineînţeles, în Germania.
Pe direcţia sud-vest a trecut la ofensivă prin surprindere Grupul de Armate „Sud”, compus din 36 de divizii, dintre care 4 de tancuri şi 6 motorizate, comandat de generalul von Rundstedt. Pe direcţia de nord, Germania a atacat Polonia cu Grupul de Armate „Nord”, compus din 21 de divizii şi două brigăzi, dintre care două divizii de tancuri şi două motorizate, comandat de generalul von Bock.
La 22 iunie 1941, când a atacat Uniunea Sovietică, România intra în război. Pe frontul de est, România a participat cu Armata a III-a, care avea următoarea compunere: 11 divizii (1 şi 7 Cavalerie, o divizie blindată, şi diviziile 5, 6, 7, 9, 11, 13, 14 şi 15 de Infanterie), iar Armata a IV-a, cu 7 divizii (5 şi 8 Cavalerie, 12, 4, 18 şi 20 Infanterie), în afară de cele 18 divizii care au ajuns prin luptă până la Stalingrad mai existând 6 divizii în Caucaz. Armata a IV-a avea un front de 210 km, iar Armata a III-a unul de 156 km.
Hitler a lansat cel mai amplu război terestru din istoria omenirii. Ororile acestei conflagraţii au fost fără precedent, chiar şi în comparaţie cu barbariile ce au însoţit conflictele europene anterioare. A fost un genocid împins la extrem. În vreme ce armatele germane îşi croiau drum spre inima Rusiei, Hitler a declarat război Statelor Unite, transformând ceea ce fusese un război european într-o conflagraţie mondială.
Armata germană a trecut la ocuparea întregii Rusii, dar nu a fost capabilă să dea lovitura decisivă, în iarna anului 1941 fiind oprită la periferiile Moscovei. Apoi, în iarna anilor 1942-1943, ofensiva germană, de astă dată îndreptată spre sudul Rusiei, s-a împotmolit, într-o bătălie sălbatică în Stalingradul îngheţat, unde Hitler a pierdut întreaga Armată a Vl-a, comandată de generalul von Paulus. Coloana vertebrală a frontului de război german a fost frântă. Astfel, conducătorii aliaţi – Churchill, Roosevelt şi Stalin – se puteau de acum gândi la victorie, la viitoarea împărţire postbelică a lumii. Fiecare dintre cei trei mari avea însă propria concepţie de abordare a păcii.
Cel de-Al Doilea Război Mondial a antrenat un număr de 61 de state, cu o populaţie de 1,7 miliarde de oameni, şi s-a desfăşurat, prin angajarea unui uriaş volum de resurse umane, materiale şi financiare, pe teritoriul a cinci continente: Europa, Asia, Oceania (Insulele din Pacific), Africa şi America. Operaţiunile militare s-au desfăşurat concomitent pe cel puţin două sau chiar trei teatre de operaţii: URSS, Europa Occidentală, Africa de Nord, insulele din Oceanul Pacific, iar la acestea au participat 100 de milioane de soldaţi, subofiţeri, ofiţeri şi generali, precum şi o mare parte a populaţiei din zonele aflate în conflict.
Pe frontul din Europa de Vest au avut loc mari bătălii şi operaţiuni de cotropire a Belgiei, Olandei şi a celei mai mari părţi din Franţa, de cucerire a Danemarcei, Norvegiei, precum şi încercarea nereuşită de a ocupa Marea Britanie.
În estul şi sud-estul Europei au avut loc bătăliile şi operaţiunile militare de cucerire a Poloniei (1-28 septembrie 1939), Iugoslaviei şi Greciei, Planul „Barbarosa” (atacul asupra URSS), precum şi operaţiunile militare din Marea Câmpie Rusă şi Ucraineană, nordul Mării Negre spre Don, Doneţk şi Stalingrad, Operaţiunea „Taifun” de cucerire a Moscovei, şi Operaţiunea ,,Stalingrad”, ambele încheiate cu eşecuri pentru trupele germane. De fapt, Operaţiunea ,,Moscova”, din toamna şi iarna anului 1941, înseamnă prima mare cotitură în cel de-Al Doilea Război Mondial, prin care s-a anulat invincibilitatea trupelor Wermachtului. Al doilea mare eşec l-a reprezentat înfrângerea trupelor germane în faţa Stalingradului (19 noiembrie 1942-2 februarie 1943). Operaţiunea de la Stalingrad s-a încheiat cu o puternică contraofensivă a trupelor URSS, care a produs mari pierderi trupelor germane, române şi italiene. Pierderile au fost evaluate la 32 de divizii şi 3 brigăzi nimicite complet, şi 16 divizii cu pierderi de mai mult de jumătate din efective. Cinci Armate (două germane, două româneşti şi una italiană), 2.000 de tancuri şi autotunuri, 10.000 de tunuri, 2.000 de avioane de luptă, peste 70.000 de maşini şi 800.000 de oameni au fost nimiciţi numai pe timpul contraofensivei sovietice, adică de la 19 noiembrie 1942, la 2 februarie 1943.
Victoria trupelor ruseşti la Stalingrad a dus la intensificarea divergenţelor dintre Germania şi aliaţii săi (Italia, Ungaria şi România), la începerea slăbirii şi descompunerii coaliţiei fasciste. Înfrângerea trupelor italiene în Cotul Donului (Armata a VIII-a) a grăbit ieşirea Italiei din coaliţia hitleristă. Ieşirea de fapt a avut loc la 8 septembrie 1943, iar România va trece de partea Coaliţiei Naţiunilor Unite la 23 august 1944. În Italia, Mussolini a fost înlăturat de la putere la 25 iulie 1943, reuşindu-se formarea unui nou guvern, condus de mareşalul Badoglio, de orientare pro-americană. (Va urma)
Col. (r) Andrei GHIDARCEA
