Desigur, acestea sunt aprecierile istoricului francez. S-ar putea ca noi, fiecare, ca cititori mai mult sau mai puţin avizaţi ori specialişti, să avem şi alte păreri. După cum vedem, se poate observa că eliberarea Africii de Nord, a Siciliei şi a unei mari părţi din Italia, răsturnarea de fronturi din România de la 23 august 1944, eliberarea Finlandei, Poloniei, a Greciei şi Albaniei, nu sunt apreciate ca mari acte de cotitură în cel de-Al Doilea Război Mondial, deşi au avut fiecare un rol important. Dacă avem în vedere că trecerea României de partea Coaliţiei Naţiunilor Unite a însemnat scurtarea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa cu cel puţin 6 luni, ea rămâne ca un eveniment de mare cotitură, care a însemnat prăbuşirea întregului dispozitiv strategic german din Balcani, ipoteză ce este tot mai apreciată şi reconsiderată, după ce istoricii români au adus argumente temeinice, în ultimii 30-50 de ani, în favoarea acestei teze. Cu alte cuvinte, reconsiderarea evenimentelor istorice şi a aprecierilor asupra acestora este un proces firesc. Începând de la 23 august 1944, România a participat de Frontul de Vest cu importante forţe şi mijloace. Ardealul a fost eliberat până în 25 octombrie 1944, ultima localitate fiind Carei. Pe teritoriul Ungariei a participat cu 17 divizii, un corp aerian, două divizii de artilerie antiaeriană, o brigadă de căi ferate şi alte unităţi, totalizând peste 210.000 de oameni. A cucerit trei masive muntoase, a forţat cursuri de apă, a eliberat 1.237 de localităţi, dintre care 14 oraşe. Pierderile Armatei Române s-au ridicat la 42.700 de morţi, răniţi şi dispăruţi. Pe teritoriul Cehoslovaciei, România a participat la lupte cu 16 divizii, un corp aerian, o divizie de artilerie antiaeriană, un regiment de tancuri şi alte formaţiuni, ce totalizau 250.000 de oameni. Ostaşii români au luat parte la 260 de lupte foarte importante, au parcurs 400 de km în apărarea inamicului, au forţat patru mari cursuri de apă, au eliberat 1.722 de localităţi, dintre care 31 de oraşe, au capturat peste 20.000 de prizonieri, jertfele Armatei Române însumând 66.000 de militari. Armata Română ajuns prin lupte până aproape de Praga.
Cel de-Al Doilea Război Mondial (1941-1945), cu o durată de 3 ani, 10 luni şi 20 de zile (în total 1.421 de zile), a însemnat grele şi mari suferinţe pentru poporul român. Armata Română a pierdut un număr de 794.562 de militari (92.620 de morţi, 333.976 de răniţi şi 367.966 de dispăruţi), care au însemnat zeci de mii de familii îndoliate: văduve de război, copii orfani, invalizi de război. Cele mai mari pierderi le-am avut pe Frontul de Est (campania împotriva URSS), unde am pierdut 624.740 de oameni (71.585 de morţi, 243.622 de răniţi, 309.533 de dispăruţi). Pe Frontul de Vest, în campania alături de Coaliţia Naţiunilor Unite, Armata Română a pierdut 169.822 de oameni (21.035 de morţi, 90.354 de răniţi, 58.433 de dispăruţi).
Efortul economic făcut de România în ultima fază a războiului (august 1944-mai 1945) s-a ridicat la circa 770 de milioane de dolari (în valuta anului 1938), la care se impune să adăugăm alte 350 de milioane de dolari reprezentând pagubele provocate de trupele germano-ungare în retragere, în anul 1944. Contribuţia României a fost una majoră la scurtarea celui de-Al Doilea Război Mondial, lucru recunoscut de Aliaţi, însă nerăsplătit nici până azi.
Victoriile obţinute de sovietici la Stalingrad şi Kursk au creat condiţiile necesare pregătirii şi desfăşurării celorlalte operaţiuni militare de eliberare a întregului teritoriu al URSS, Finlandei, Poloniei şi României, şi a statelor din sud-vestul Europei: Bulgaria, Grecia, Albania, Iugoslavia, deschizându-se drumul armatelor sovietice şi române spre Budapesta, Viena şi Berlin.
Dezagregarea Blocului fascist, prin ieşirea Italiei din Axă la 8 septembrie 1943, apoi a României, la 23 august 1944, şi trecerea lor de partea Coaliţiei Naţiunilor Unite, încheierea la 9 septembrie a unui armistiţiu de către Bulgaria cu Naţiunile Unite, ocuparea capitalei bulgare, Sofia, la 15 septembrie 1944, de către trupele Frontului 3 Ucrainean, înlăturarea de la putere, la 15 octombrie 1944, în Ungaria, a regimului fascist condus de Horthy, debarcarea la 4 octombrie 1944 în Grecia a Corpului expediţionar englez, au creat condiţii favorabile pe Frontul de Vest în favoarea Aliaţilor, pentru eliberarea Franţei, Belgiei şi Olandei, prin executarea Operaţiunii „Overlord”.
Conferinţele Aliaţilor de la Moscova (octombrie 1943) şi Teheran (noiembrie 1943) vor conduce la luarea unor noi măsuri privind securitatea generală. La Moscova s-au discutat probleme importante, cu referire la „Examinarea măsurilor privitoare la scurtarea duratei războiului împotriva Germaniei şi a aliaţilor în Europa”, „Declaraţia cu privire la Italia”, „Declaraţia cu privire la Austria”, precum şi „Declaraţia celor patru state (URSS, SUA, Anglia, China) cu privire la securitatea generală”. La Moscova, între 19 şi 30 octombrie 1943, s-a hotărât, prin convorbiri strict secrete între Stalin şi Churchill, împărţirea sferelor de influenţă în ţările din centrul şi sud-estul Europei, România având fiind prevăzută 90% influenţă URSS şi 10% influenţă occidentală. La Teheran s-au abordat probleme referitoare la deschiderea celui de-al doilea front în Europa şi pregătirea Operaţiunii „Overlord”, stabilindu-se pentru debarcare un număr de 35 de divizii. Tot la Teheran s-a hotărât împărţirea Germaniei în cinci state autonome, stabilirea frontierelor Poloniei, adoptarea unor hotărâri privind războiul împotriva Japoniei, întocmirea şi aprobarea „Declaraţiei cu privire la Iran”, iniţierea unor acţiuni diplomatice pentru ca Turcia să declare război Germaniei şi pentru a intra în Coaliţia Naţiunilor Unite. (Va urma)
Col. (r) Andrei GHIDARCEA
