Începând cu 24 martie Trupele Aliate au trecut la încercuirea Grupului de Armate „B” şi o parte din Grupul de Armate „H”, circa 21 de divizii, dispuse în zona Ruhr, principala bază industrială a Germaniei. Operaţiunea de încercuire a fost realizată de Armatele 1 şi 9 americane, sprijinite de Armata a 9-a Aeriană. Suportând lovituri nimicitoare, trupele hitleriste s-au predat la 17 aprilie 1945. Au fost capturaţi aproximativ 350.000 de militari germani, dintre care 29 de generali şi un amiral. Germania hitleristă a pierdut astfel principala sursă de cărbune şi una dintre zonele industriale vitale pentru continuarea războiului.
În primăvara anului 1945, Comandamentul hitlerist a luat ample măsuri pentru apărarea Berlinului. Au fost mobilizaţi toţi bărbaţii apţi de luptă, cu vârsta între 16 şi 60 de ani. În Capitală şi împrejurimi au fost concentrate forţe ce au depăşit un milion de oameni, peste 10.000 de tunuri şi aruncătoare, 1.500 de tancuri şi autotunuri şi peste 3.300 de avioane. Berlinul a fost amenajat pentru apărare la încercuire, inclusiv localităţile adiacente, pentru o rezistenţă de lungă durată, pe o adâncime de peste 100 de km.
Ofensiva asupra Berlinului a fost executată de Fronturile 1 şi 2 Bieloruse şi 1 Ucrainean, ce totalizau 2.500.000 de oameni, 42.000 de tunuri şi aruncătoare, 6.200 de tancuri şi autotunuri şi peste 9.000 de avioane. Frontul 1 Bielorus era comandat de mareşalul G.K. Jukov, Frontul 2 Bielorus l-a avut la comandă pe mareşalul K.K. Rokossovski, iar Frontul 1 Ucrainean pe mareşalul J.S. Konev.
Operaţiunea de eliberare a Berlinului a început în noaptea de 15 spre 16 aprilie 1945. La 30 aprilie, soldaţii sovietici au cucerit centrul Berlinului, încercuirea Berlinului fiind executată de către Armata a 4-a Tancuri din Frontul 1 Ucrainean, care a făcut joncţiunea cu Armata a 2-a tancuri din Frontul 1 Bielorus, în zona Ketzin, desăvârşind astfel încercuirea Capitalei. La 24 aprilie 1944, armatele Fronturilor 1 şi 2 Bieloruse au făcut joncţiunea în zona Bonsdorf, încercuind diviziile hitleriste cu un efectiv de peste 200.000 de oameni şi o însemnată cantitate de tehnică de luptă. În aceeaşi zi, trupe din Armata a 5-a gardă din Frontul 1 Ucrainean au ieşit în zona Torgau pe Elba, unde s-au întâlnit cu trupe din Armata 1 americană.
La 30 aprilie după-amiază, trupele sovietice au cucerit clădirea Reichstagului. Ameninţat să fie prins de trupele sovietice, Hitler s-a sinucis, lăsându-l la comandă pe amiralul Donitz. În ziua de 2 mai, garnizoana din Berlin a încetat rezistenţa şi a început să se predea trupelor sovietice.
Aproape concomitent cu eliberarea Berlinului, forţele anglo-americane au desfăşurat cu succes ofensiva dinspre vest şi sud, cucerind, la 4 aprilie, oraşele München şi Bremen, iar la 19 aprilie detaşamentele înaintate ale Grupului 21 Armate au ajuns pe Elba, lângă localitatea Lüneburg. La 4 mai au fost luate sub control oraşele Hamburg, Lübeck şi Swerin. În Italia de nord, Armatele a 5-a americană şi a 8-a engleză au reuşit, până la 18 aprilie, să înfrângă rezistenţa Armatelor a 10-a şi a 14-a hitleriste şi Armata italiană „Liguria”, din Grupul de Armate „C”, care totalizau 26 de divizii. La 20 aprilie, Forţele Aliate şi partizanii italieni au eliberat localitatea Bologna, după care au urmat Genova, Milano, Padova, Veneţia şi Torino. La 5 mai, trupele hitleriste de pe frontul din Italia au capitulat, peste un milion de militari germani şi italieni predându-se Trupelor Aliate. La 9 mai au fost eliberate localităţile Triest şi Gorizia, apoi Armata a 5-a americană a realizat joncţiunea cu Armata a 7-a, care venea din Bavaria. La 9 mai 1945, trupele sovietice s-au întâlnit pe aliniamentul râului Elba cu forţele anglo-americane în zona localităţilor Dresda, Torgau, Wittemberge, Postdam.
În paralelm au început tratativele de capitulare a Germaniei, desfăşurate la 5 şi 7 mai (Reims), prin amiralul Hans George von Friedeburg, feldmareşalul Alfred Gustav Jodl, amiralul von Friedeburg, generalul-maior Wilhelm Oxenius, cu generalul american Eisenhower. Tratativele au fost reluate pe 7 mai, delegaţia germană fiind în aceeaşi compunenţă, iar din partea Aliaţilor generalul-locotenent britanic Sir Friederich Morgan, generalul francez Francois Sevez, amiralul H.M. Burrugh – comandantul Forţei navale expediţionare aliate, generalul-locotenent Walter Bedell Smith. şeful Statului-major al lui Einsenhower, generalul-locotenent Cermişev şi generalul Ivan Susloparov din partea URSS, precum şi generalul Karl A. Spaatz, comandantul Forţelor aeriene strategice ale SUA. Aceştia au semnat un prim act de capitulare.
Uniunea Sovietică a semnat actul de capitulare a Germaniei a doua zi, la Berlin. În noaptea de 8 spre 9 mai s-a semnat la Berlin actul definitiv de capitulare necondiţionată a forţelor armate germane, conform celor stabilite la Casablanca. Actul de capitulare a fost semnat din partea Comandamentului Suprem German de mareşalul Keitel, generalul Stunpf şi amiralul von Friedeburg. El a fost semnat, de asemenea, din partea Comandamentului Suprem Sovietic de mareşalul G.K. Jukov, din partea Comandamentului Suprem Englez, Nord-American şi Francez de mareşalul Arthur B. Tedder, generalul K. Spaatz şi generalul J. de Lattre de Tassigny. O zi mai târziu, la 9 mai 1945, popoarele întregii lumi au sărbătorit Ziua Victoriei, eveniment de însemnătate istorică. Războiul luase sfârşit în Europa…
Col. (r) Andrei GHIDARCEA
